INTERVIU cu Bogdan-Marcel Suciaghi, șef de promoție Medicină Militară, UMFST Târgu Mureș

Medicina militară este mai mult decât știință și arta de a îngriji, înseamnă loialitate și legământ sacru de apărare a țării și a poporului. Respectul și admirația față de uniforma militară, dublată de pasiunea pentru practica medicală, salvarea de vieți, au reprezentat motive puternice pentru Bogdan-Marcel Suciaghi să devină student la programul Medicină Militară a Facultății de Medicină din cadrul Universității de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie (UMFST) ”George Emil Palade” Târgu Mureș, program pe care l-a absolvit în calitate de șef de promoție, cu media 9,23.

Își dorește să vină în sprijinul pacienților critici, medicina de urgență sau ATI-ul fiind specializările între care va alege, deoarece îl atrage ”tot ceea ce înseamnă patologie acută și managementul pacientului critic”. Printre pasiunile sale se regăsesc artele marțiale, stilul Ju-Jitsu Japonez, pe care îl practică de aproximativ 12 ani, având centura neagră 1 Dan. Cum au fost anii de studenție la UMFST Târgu Mureș și care sunt planurile sale de viitor vă invit să aflați mai multe detalii într-un interviu acordat cotidianului Zi de Zi.

Reporter: Când ai început să cochetezi cu ideea de a urma medicina militară? Ce te-a atras la această meserie? Ai ales-o din proprie inițiativă sau îndrumat de cineva?

Bogdan-Marcel Suciaghi: Încă de când eram mic îmi plăcea ideea de a fi militar. Îmi aduc aminte cum mă jucam de-a soldatul purtând cascheta lui tata sau când mergeam la ceremoniile militare din centru pentru a-l vedea cum defilează. Cu ideea de a fi medic am cochetat încă din școala generală. Îmi plăcea să mă uit la diverse seriale cu medici sau la documentare despre corpul uman și boli rare pe Discovery, dar cu adevărat atras de medicină am devenit după niște experiențe în familie, când era să îmi pierd bunica din cauza unei urgențe neurochirurgicale. Deznodământul a fost unul fericit și atunci am realizat cât de frumos este acest domeniu și că asta este ceea ce vreau sa fac. Deși mama este farmacistă și tata este ofițer în rezervă, deci am avut influențe din ambele domenii, nu mi-au impus să fac medicină militară, nici măcar medicină. Așa că am ales singur să urmez această profesie în liceu, bineînțeles susținut de familie.

Rep.: Ai ales UMFST Târgu Mureș pentru a te pregăti pentru această nobilă meserie. Ce criterii au stat la baza alegerii acestei universități? Ce a influențat decizia ta?

B.M.S.: La vremea când am dat admiterea nu exista medicină militară decât la București, la UMF ”Carol Davila”, și aici, la Târgu Mureș, ambele secții aparținând de Institutul Medico-Militar București. Fiind născut și crescut în Târgu Mureș, faptul că am avut acasă o facultate renumită la nivel național pentru performanță și care oferă oportunități pentru dezvoltare profesională încă din studenție și la care există și programul de studii Medicină Militară, a reprezentat avantajul major pentru care am decis să rămân aici.

Rep.: Cum ai descrie anii de facultate la UMFST Târgu Mureș, oportunitățile de dezvoltare educațională oferite, acomodarea cu atmosfera cazonă? Ce experiențe memorabile ai din perioada studenției?

B.M.S.: Acești șase ani au fost intenși. Știam că Medicina nu este o facultate ușoară, necesită dedicare, ambiție și implicare 100% atât în studenție, cât și pe parcursul carierei. A fost un parcurs plin de schimbări și provocări, mai ales în ceea ce privește mediul academic, la care ne-am adaptat și am reușit să absolvim. De altfel, mereu am crezut că omul este definit de capacitatea de a se adapta la schimbări și de a ieși din zona de confort, acest concept fiind sursa mea de motivație în facultate. UMFST Târgu Mureș este o facultate extrem de ofertantă în ceea ce privește dezvoltarea educațională, în afară de stagiile clinice și cursurile proriu zise. De la congrese internaționale, cum este Marisiensis, și diverse workshop-uri  medicale organizate de diferite organizații studențești – Liga studenților, OSMU, Side-Med – la posibilitatea de a fi voluntar UPU-SMURD, unde am și activat timp de aproape cinci ani, am avut o paletă largă din care să aleg ceea ce am considerat că mă va ajuta să mă dezvolt în plan profesional. Totodată, Universitatea este foarte dezvoltată în ceea ce privește activitățile de cercetare și schimburile de experiență internaționale. Cred că mediul cazon a adus un plus experienței de student medicinist. Onoarea de a îmbrăca haina militară vine împreună cu niște rigori pe care trebuie să le respecți. Deși pare ciudat, cred că acest lucru ne-a legat ca și colectiv, iar acest spirit de echipă și prieteniile, mult mai strânse, zic eu, comparativ cu mediul civil, au făcut sesiunile să fie suportabile și timpul petrecut în facultate să treacă mai ușor. De asemenea, activitățile specifice domeniului medico- militar au reprezentat o evadare din cotidian și mi-au arătat o altă față a medicinei, în care mediul este unul ostil care îți poate pune viața în pericol, unde poate nu ai toate resursele necesare să tratezi ca în cărți și trebuie să improvizezi sau să te bazezi pe prezență de spirit și tărie de caracter sau te întâlnești cu anumite lucruri cu care un medic civil nu o sa aibă contact niciodată. De atlfel, o mare parte din experiențele mele memorabile se leagă de haina militară, de la convocările de pregătire medico-militară și practica de vară în unitățile militare, până la diferitele ceremonii militare la care am avut ocazia să participăm. Totuși, cred că cea mai memorabilă experiență din studenție a fost în pandemie, când împreună cu colegii mei am fost voluntari în cadrul DSP Mureș și am ajutat în realizarea anchetelor epidemiologice. A fost un sentiment minunat că poți să îți ajuți semenii încă din studenție, că munca depusă până în acel moment nu a fost în zadar.

Rep.: Cum a fost relația cu profesorii din Universitate, ce ai apreciat cel mai mult? Ai avut un mentor care ți-a ghidat pașii?

B.M.S.: În ceea ce privește relația cu cadrele didactice, de cele mai multe ori a fost una strict profesională. Nu pentru că nu există deschidere față de student, dimpotrivă, majoritatea sunt foarte deschiși ca și atitudine și concepte, ci pentru că pur și simplu eu sunt genul de om care are anumite rețineri în a iniția conversații. În facultate am apreciat cel mai mult modul în care majoritatea cadrelor didactice se străduiau să facă față schimbărilor. Să nu uităm că fac parte din generația pandemiei Covid-19, iar restricțiile impuse au îngreunat parcursul academic, dar cadrele universitare au încercat să facă această perioadă mai puțin apăsătoare.

Legat de mentori, mereu am considerat că am de învățat de la fiecare persoană cu care am contact, fie el student, asistent sau profesor, așa că este impropriu spus că am avut un mentor. Dintre persoanele care și-au pus amprenta asupra mea fac parte as. med. Maria Iacob, tutorele meu pe UPU-SMURD, de la care am învățat o mulțime de skill-uri și care m-a învățat să fiu mai îndrăzneț și sigur pe mine, iar în plan academic este vorba de conf. univ. dr. Cristian Boeriu și asist. univ. drd. Andrei Modiga care, pe lângă faptul că mi-au fost coordonatori de licență, m-au făcut să îmi doresc să fac Medicină de Urgență.

Rep.: Ai terminat anii de facultate ca șef de promoție. Ți-ai propus de la început acest lucru sau totul a venit natural? Câtă muncă stă în spatele acestei realizări?

B.M.S.: Nu pot spune că am intrat în facultate cu acest țel. Mereu am considerat că trebuie să mă pregătesc cât de bine pot, pentru că cel mai relevant și riguros examinator în această profesie nu este asistentul de la LP sau grila, ci pacientul, iar în fața lui nu ai voie să pici, pentru că subperformanța ta îi afectează viața. Așadar, munca asiduă depusă s-a concentrat în jurul acestei idei.

Rep.: Cum ai perceput stagiile de practică în sistemul medical mureșean? Avantaje și dezavantaje.

B.M.S.: Stagiile de practică sunt destul de bine organizate, majoritatea fiind puse în orar dimineața. O parte se desfășoară la Județean, dar am avut stagii și la Municipal, astfel suntem destul de bine împărțiți ca să și avem ocazia să “punem mâna”. Patologia este foarte vastă pe fiecare secție, Târgu Mureș fiind un centru medical renumit în țară, la spitalele antemenționate venind atât pacienți cronici cât și foarte multe urgențe. Deci ai ce vedea. Singurul dezavantaj, privit dintr-o perspectivă pragmatică, este faptul că spitalele sunt subdimensionate raportat la numărul de pacienți și de studenți care le calcă pragul, dar limitarea logistică nu te oprește din a învăța.

Rep.: Ai ales deja specialitatea pentru Rezidențiat? Ce te-a determinat să o alegi și de ce crezi că ți se potrivește?

B.M.S.: Pot spune că m-am decis să aleg Medicină de urgență sau ATI. De când am intrat la facultate am pornit cu premisa că Medicina Militară se ocupă în mare parte de pacienți critici. Din anii mici am descoperit place traumatologia, învăț cu plăcere tot ceea ce înseamnă patologie acută și managementul pacientului critic, mă atrage foarte tare această nișă cu patologie vastă în care tu ești elementul cheie în prognosticul imediat al pacientului. De asemenea, anii de voluntariat pe UPU-SMURD și activitățile la care am luat parte în calitate de cursant sau de trainer în cadrul OSMU mi-au confirmat că această cale este cea care mi se potrivește.

Rep.: Care sunt următorii pași spre care te îndrepți în cariera profesională? Crezi într-un viitor al practicării medicinei în România sau te atrage ideea formării sau chiar plecării în străinătate?

B.M.S.: Momentan îmi doresc să iau examenul de rezidențiat cu brio, astfel încât să pot alege specializarea care îmi place. Nu exclud în viitor o carieră universitară, pentru că îmi place să împărtășesc și altora cunoștințele mele. Cât despre viitorul medicinei în România, consider că există oportunități nenumărate de a te dezvolta și perfecționa, și mai cred că omul sfințește locul. Sunt conștient că există în unele locuri niște concepții sau mentalități învechite, dar dacă tu ca om și ca medic ai un set de valori bine definite, nu te poate împiedica nimeni să progresezi. Mă atrage ideea unui schimb de experiență în străinătate, pentru a lua contact și cu alte sisteme medicale și a vedea ce poate fi îmbunătățit la noi. Dar de plecat în afară nu poate fi vorba.

Rep.: Dacă ai sta de vorbă cu un absolvent de liceu, proaspăt ”boboc” la Medicină Militară, ce i-ai transmite? Ce sfaturi i-ai da?

B.M.S.: I-aș spune că drumul parcurs nu e ușor. Trebuie să fie dedicat, să fie dispus să facă sacrificii, dar să nu uite de propria persoană. Să îmbine munca cu relaxarea, și să fie deschis oricărei provocări. Deși mediul cazon este riguros, nu te împiedică să te perfecționezi, așadar să profite de fiecare oportunitate, schimb de experiență, workshop, voluntariate etc, pentru că toți ieșim din facultate cât de cât egali ca și cunoștințe, iar ceea ce faci extra te definește.

A consemnat Arina TOTH