Maica Domnului, Izvorul Vieții

10 septembrie 2016

Joi, 8 septembrie, am călătorit în comuna Deda pentru a asista la Sfânta Liturghie a zilei Nașterii Maicii Domnului. După slujbă am discutat cu părinții Gabriel Farcaș și Dumitru Farcaș despre semnificația acestei zile; în următoarele rânduri veți găsi rezumatul acelei discuții, în special cu părintele Gabriel.

Reporter: Părinte Farcaș, doar auzind pronunția acestui nume, Maria, și avem deja o senzație mai aparte. Ca un fior al unui început. Care este semnificația dogmatică și chiar practică a acestei sărbători?

Preot Gabriel Farcaş: După cum ați pus întrebarea, vă spun imediat că răspunsul o conține. Chiar dacă Tatăl, Fiul și Sfântul Duh sunt întregul din Sfânta Treime, legătura pământească dintre Dumnezeu și pământeni a făcut-o Fecioara Maria. Un început concret al etapei, în care omului i se redeschid porțile Raiului și o continuitate a priori a manifestării dumnezeirii, de data aceasta prin esența feminină a omenirii.

Prin sărbătoarea Maicii Domnului slăvim nu doar întruparea celei care va fi leagănul și sânul Dumnezeului pe Pământ, ci și ridicarea ochiului divin asupra părții feminine a universului uman. De la Iisus încoace, prin Fecioara Maria și prin acțiunile lui Iisus Hristos față de femeie, în general, s-a produs o ridicare a tuturor femeilor din țărâna martorului tăcut; cea care era femeia până la apariția lui. Femeia nu era doar tăcută și inactivă spiritual, cât și oropsită de o injustă inferioritate; și o atât de oarbă nedreptate. În definitiv, iubirea pornește în primul rând odată cu întruparea ei în femeie.

Rep.: De ce, în credința ortodoxă, Fecioara nu este ridicată la același nivel cu Dumnezeu, așa cum este în religia catolică?

Pr. F.: Chiar dacă este mai mult o părere personală, decât o explicație dogmatică, eu aș tinde să credem că nu s-a considerat necesară dualizarea divinității, în credința ortodoxă. Prin acțiunea nașterii Dumnezeului pe pământ și prin feminitatea suferinței ei, atunci când din brațele ei se va întoarce, mort la trup, în dumnezeire, Fecioara Maria și-a depășit orice status; ca și cum aceste acțiuni ar fi fără vreo explicație atât de rațională cât și divină. A depășit dualitatea, rămânând ca o covată în care omenirea își plămădește și își metabolizează spiritualitatea.

Rep.: Un gând doar al dumneavoastră, personal, despre ceea ce ar trebui să lase în sufletul nostru această zi.

Pr.F.: Ceea ce se naște din femeie ar trebui să aibă finalitate divin-umană, în fiecare moment. Femeia nu doar trebuie iubită și respectată, ci atât de mult considerată sfântă, încât răutatea să piară din sufletul întregii omeniri, doar din pura ei considerație. Respectarea și iubirea Fecioarei Maria ar trebui să semnifice, pentru fiecare dintre pământeni, elogierea și adorarea vieții; a fiecărei secunde, a fiecărei suflări de pe pământ. Doar astfel putem evolua și reduce suferința pe pământ. Am părăsit comuna Deda simțindu-mă parcă mai ușor. Deși cu ceva în plus: care se situează la nivelul inimii și urcă încet spre partea rațiunii; ca o simbioză între fluxul și refluxul tăcerii și al vorbelor. Ca o pânză care se ridică de peste milenii de neînțelegeri. Și mi-a venit să-i spun fiecărei femei de pe stradă: La mulți ani, Marie, este ziua vieții noastre. A ta, femeie, a mea, copil de femeie.