Gala Presei Mureșene 2021. Publicul vorbitor de limbă maghiară să vorbească în locul meu

7 septembrie 2021

Anul și premiul – nu că voi să mă laud, nici pe departe. E doar o simplă constatare. În primul rând al trecerii timpului. Pentru că așa e în viață: premiile nu le primești neapărat atunci când le meriți, ci când ai ajuns la o oarecare vârstă. Sau cu ocazia unui eveniment. În ambele cazuri, cineva sau ceva îți reamintește cât de repede trece timpul. Din când în când sunt întrebat, care îmi este cea mai dragă distincție? Evident: întotdeauna cea pe care o primesc. Indiferent că mi-o oferă vreo organizație de presă, societatea civilă, autoritatea locală sau cea centrală. Despre unele pot afirma – fără falsă modestie – că le merit. Despre altele știu că-mi sunt oferite din strictă politețe. Sau interes. Poate amândouă laolaltă. Pentru cele mai multe sunt invitat pe scenă. Altă dată, când nu pot participa, mi se trimite printr-un coleg. Sau poate într-un colet. Se mai întâmplă – e drept o dată la o sută de ani (de România) – să-mi fie oferită precum o jumate de votcă lăutarului băut dintr-o cârciumă de odinioară a mahalalei Bucureștilor, tocmai de un ospătar plictisit. Sper că organizatorii evenimentului din această seară – la care, fiind departe de țară, din păcate, nu pot participa – în afară de cel protocolar, chiar au un motiv întemeiat să mă premieze.

P.S.: Era să uit esențialul, ce mi s-a cerut de către organizatori: să zic două vorbe despre activitatea mea de presă, mai precis despre cel mai important eveniment media sau o campanie de care m-am ocupat, eventual evoluția unui serial de materiale despre care am scris. Nu sunt genul de om, care-și elogiază propria muncă editorială sau își arogă diferite merite. Las mai bine acele materiale de presă, emisiuni TV, ziare și cărți pe care publicul vorbitor de limbă maghiară a avut ocazia să le vizioneze și să le citească, să vorbească în locul meu.