INSIGNIA FUNERALIA la Biblioteca Teleki–Bolyai de „Noaptea Muzeelor”

Cu ocazia Nopții Muzeelor, Biblioteca Teleki–Bolyai deschide o mică expoziție temporară, întitulată INSIGNIA FUNERALIA. Scopul selecției este ca prin prisma celor mai caracteristice exemplare să aducem în atenția publicului acest gen puțin cunoscut, șianume blazonul mortuar. Colecțiile bibliotecii adăpostesc mai multe tipuri de documente care se leagă într-un fel sau altul de moarte, respectiv de ritualurile înmormântării. Astfel, pe lângă predici și poezii funerare, necrologuri cu chenar negru, există și blazoane mortuare, prin intermediul cărora organizatorii înmormântărilor au încercat să adauge un element cu puternic impact vizual la spectacolul funebru.

Biblioteca Teleki–Bolyai deține 31 de blazoane mortuare de la 25 de persoane (20 de bărbați și 5 femei), documentele fiind realizate în perioada 1783–1916. Modul de execuție, dimensiunile și suportul acestor blazoane este variat. Cinci exemplare au fost realizate pe mătase, restul documentelor pe hârtie sau carton. Din punct de vedere cronologic, cele mai vechi sunt realizate pe mătase, ele fiind și cel mai bogat ornamentate. La impactul vizual contribuie în mare măsură dimensiunile acestora: lățimea lor este de circa 42–60 cm, iar înălțimea de 60–90 cm.

Blazonul mortuar a fost realizat la comanda rudelor defunctului, fiind considerat un accesoriu funerar cu caracter informativ și de protocol. Este un tip de izvor istoric care își are originile în Evul Mediu, când la înmormântări erau expuse și blazoanele familiei îndurerate. Tipul de date cuprinse în aceste documente a rămas aproape același de-a lungul secolelor, însă fiecare exemplar afișează stilul caracteristic al epocii respective.

Elementul central al surselor studiate este stema colorată, poziționată pe scut, realizată într-o manieră mai mult sau mai puțin artistică. Alături de stemă se găsesc următoarele componente: coiful, lambrechinele, coroanele, și cimierul. Totodată, un rol important au avut și inscripțiile poziționate dedesubtul blazonului. Aceste texte manuscrise sau tipărite, în limbile latină sau maghiară, însumează datele cu privire la persoana defunctă: rangul, numele, data și locul nașterii, respectiv al morții. Informațiile sunt prezentate fie într-un chenar bogat ornamentat, fie pe un postament în formă de sicriu și uneori printr-o simplă enumerare.

Pe lângă simbolurile heraldice decorative mai apar și simboluri ale eventualelor funcții politice deținute, uneori sub formă de imagini, alteori sub formă de text. Un astfel de element este, de exemplu, cheia de aur a șambelanului, care apare pe trei blazoane mortuare. Cu rol decorativ au fost folosite și postamentele în formă de sicriu, craniile, scheletele și frunzele de acant. Pe blazoanele timpurii întâlnim și îngeri îmbrăcați în negru sau având aripi negre, ținând în mână clepsidre, jelindu-l pe defunct. Chenarele negre au apărut la sfârșitul secolului al XIX-lea, începutul secolului XX.

Majoritatea documentelor poartă urmele utilizării acestora în cadrul serviciul funerar sau urme datorate depozitării necorespunzătoare. Deteriorările cele mai des întâlnite se află în zona colțurilor, ele fiind sub formă de rupturi sau lipsuri cauzate de găurirea suportului prin cuie. Marginile documentelor sunt de asemenea predispuse ruperii, iar în anumite locuri se observă infiltrații de apă, respectiv urme de lumânări. Pe alocuri suprafețele colorate sunt uzate și stratul de pictură prezintă lacune datorate exfolierii.

Datorită fragilității și dimensiunii mari blazoanele mortuare sunt rareori expuse în expoziții permanente. Ele au fost proiectate pentru a fi folosite pe durată scurtă, cu ocazia înmormântărilor, după sfârșitul ceremoniei ele rămânând doar mementouri ale efemerității vieții umane. Importanța istorică a acestor surse depășește obiectivele lor primare. Datele corecte păstrate în aceste documente pot fi folosite în multe domenii de cercetare precum heraldica, genealogia, faleristica și chiar istoria artei.

Vernisajul expoziției va avea loc în sala mare a Bibliotecii Teleki–Bolyai sâmbăta la orele 18,30, exponatele fiind expuse timp de o săptămână.

Szidónia Weisz, bibliotecar, curatorul expoziţiei