Codul Muncii, contestat vehement

Sindicatele reacţionează la proiectul de modificare a Legii nr. 53

Sindicaliştii afiliaţi la CNSLR Frăţia contestă propunerile Guvernului de modificare a Codului Muncii * Contractele colective de muncă devin opţionale * Orele suplimentare – obligatorii, după o practică feudală * Proiectul, în actuala formă, dezavantajează salariaţii * La fel cum actuala lege este în defavoarea angajatorilor

Zi de Zi începe astăzi, cu ajutorul sindicatelor, o analiză a proiectului de modificare a prevederilor Legii nr. 53/2003 şi chiar o dezbatere pe marginea acestor intenţii guvernamentale, fiind chemate să-şi exprime punctul de vedere şi patronatele. Astăzi vom prezenta punctele slabe descoperite de sindicalişti în proiectul de modificare a Codului Muncii.

La mâna patronilor

Prima corecţie pe care echipa sindicală – secretarul CNSLR Frăţia, Călin Cociş, liderul Alternativa 2002, Maria Dăndărău, şi juristul Alternativa, Ribana Murar, o propun se referă la art. 2 – referitoare la aplicabilitatea Codului Muncii la cetăţenii români care lucrează în străinătate – unde, în viziunea lor, se impune o clarificare.
Apoi, ajungem la art. 12 care a fost propus spre modificare astfel – contractul individual de muncă (CIM) se poate încheia atât pe perioadă nedeterminată cât şi pe perioadă determinată, fiind propuse spre eliminare prevederile care limitau situaţiile în care contractele se puteau încheia pe perioadă determinată. Această propunere permite abuzuri ale patronilor, mai ales în locuri de muncă periculoase, grele, nocive, deoarece patronii vor prefera să ruleze un număr mare de angajaţi decât să cheltuie fonduri pentru îmbunătăţirea condiţiilor de muncă. Tot în legătură cu CIM, reprezentanţii Ministerului Muncii, au prevăzut că în situaţia în care acesta “nu a fost încheiat în formă scrisă, se prezumă că a fost încheiat pe perioadă nedeterminată, iar părţile pot proba acest lucru prin orice alt mijloc. În viziunea sindicaliştilor, prin susţinerea unei astfel de prevederi, angajatorii se vor prevala de acest termen şi vor rula personal fără forme legale, mai ales în domenii precum comerţul ambulant sau alimentaţiei publice. Mai mult, sindicaliştii au solicitat înlocuirea formulării din articolul 17, referitor la obligaţia angajatorului de a-şi informa viitorul salariat asupra clauzelor generale pe care intenţionează să le înscrie în contract sau să le modifice, cu expresia “cu ocazia negocierii”. De asemenea, prin reformularea alineatului 4 din acelaşi articol, se instituie dreptul unilateral al angajatorilor de a modifica unilateral CIM. Printre alte critici aduse proiectului, sindicaliştii mai menţionează art. 32 în care s-a propus abrogarea prevederii că angajatorul este decăzut din drepturile de a testa aptitudinile salariatului dacă nu l-a informat pe ultimul despre perioada de probă.

Sancţionarea angajatului, procedură neclară

Sindicatele au identificat de asemenea neclarităţi juridice şi în prevederea care stabileşte suspendarea CIM, din iniţiativa angajatului, pentru absenţe nemotivate. De asemenea, sindicaliştii au solicitat revizuirea art. 52, privind suspendarea salariatului, în sensul de se face precizarea că măsura poate interveni în cazul săvârşirii unor abateri grave, respectiv în cazul în care salariatul este cercetat sau trimis în judecată pentru fapte incomaptibile cu funcţia deţinută. Altfel, precizează liderii de sindicat vom asista la abuzuri din partea patronilor.
Un alt punct nevralgic, în opinia reprezentanţilor sindicatelor, este şi reglementarea privind procedura concedierii. Astfel, a fost propusă înlocuirea termenului de evaluare cu cel de cercetare, tot din considerente de a evita abuzurile patronilor, care ar putea interpreta subiectiv capacităţile profesionale ale angajatului. Surprinzător, sindicaliştii contestă şi obligaţii care le revin patronilor – “pentru angajatorii care sunt obligaţi să respecte formalităţile procedurii privind concedierea colectivă, termenul de 45 de zile este prea lung le limitează flexibilitatea”.

Ore suplimentare, forţat…

Noile prevederi referitoare la efectuarea orelor suplimentare sună astfel:"Munca suplimentară poate fi efectuată fără acordul salariatului, pentru a satisface cerinţele urgente de producţie, livrarea de servicii sau alte obligaţii ale angajatorului, în condiţiile stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil". Cu toate acestea, timpul de lucru săptămînal obligatoriu rămâne de 48 de ore. Totodată, din alineatul care prevede că "pentru anumite sectoare de activitate, unităţi sau profesii se poate stabili (…) o durata zilnică a timpului de lucru mai mică sau mai mare de opt ore" va dispărea expresia "mai mare". Altfel spus, ziua de lucru poate fi de cel mult opt ore, dar orele suplimentare nu sunt excluse.
“Prin această propunere feudală se încalcă drepturi elementare ale omului prevăzute în Constituţia României şi documentele europene şi internaţionale”, se arată în materialul pus la dispoziţie de sindicat.

Negociem, dar voluntar

Noul Cod al Muncii elimină şi contractele colective de muncă, în timp ce contractele la nivel de unitate nu mai sunt obligatorii. Potrivit actualului Cod al Muncii, "negocierea colectivă este obligatorie, cu excepţia cazului în care angajatorul are încadraţi mai puţin de 21 de salariaţi". Ministerul propune abrogarea acestui articol şi invocă prevederile unei convenţii a Organizaţiei Internaţionale a Muncii (Convenţia 154/1981 privind promovarea negocierii colective), care ar permite un astfel de sistem. În opinia sindicaliştilor mureşeni, această prevedere nu este de natură “a încuraja voluntariatul, ci de a desfiinţa obligativitatea constituţională a negocierilor colective”.
Criticile aduse proiectului ar putea continua în aceeaşi notă, dar bănuim că atât patronii, cât şi sindicaliştii au reuşit să-şi formeze o idee despre viitoarele reglementări, ce vor fi supuse dezbaterii publice. Până acum, propunerile înaintate de ministerul coordonat de Gheoghe Barbu avantajează angajatorii, aşa cum în trecut s-a adoptat Legea nr. 53/ 2003 care a dezehilibrat în aceeaşi măsură balanţa pe piaţa forţei de muncă şi raporturile de muncă, legiferând o “dicatură a salariaţilor”, în defavoarea patronilor. De altfel, toate aceste rectificări propuse de sindicate vor constitui astăzi tema unei dezbateri găzduită de UJSL Mureş.
Ligia VORO

Modificări care au întrunit acordul sindicatelor (n.red. spicuiri simplificate):
Art. 56 referitor la încetarea de drept a CIM
lit. d – la data comunicării deciziei de pensionare
lit. g – la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de condamnare la închisoare
Art. 65 – al. 1 referitor la concedierea doar în momentul desfiinţării efective a postului ocupat de salariat; sunt de acord şi cu abrogarea al. 2
Art. 68 – concediere colectivă este atunci când angajatorul disponibilizează cel puţin 10 salariaţi (5, anterior)
Art. 69 – abrogarea literelor a şi b – obligaţia patronului de a întocmi un plan de măsuri sociale, respectiv de a propune salariaţillor programe de formare profesională
Art. 70, al. 1, 2, 3 – notificarea sindicatului şi a reprezentanţilor salariaţilor cu 30 de zile calendaristice înainte de intenţia de concediere colectivă (n.red. 45 de zile în lege), dar şi obligaţia de a notifica ITM şi AJOFM, fără ca acest lucru să mai fie condiţionat de întocmirea acelor proiecte de concediere colectivă
Art. 83, lit. a – perioada de probă nu va depăşi 7 zile lucrătoare pentru o durată a CIM mai mică de 3 luni (5 zile în lege)
Art. 145 – al. 1 şi 2 – salariatul beneficiază de o indemnizaţie de concediu, care nu poate mai mică decât salariul de bază, indemnizaţiile şi sporurile cu caracter permanent