Pe cine va împuşca Marinarul

Să fie oare Traian Băsescu primul preşedinte al României asupra căruia se va trage cu arma mafiei? Să nu uităm că Gheorghe Gheorghiu Dej a murit în urma gloanţelor, sub formă de radiaţii canceroase, ale Marelui Prieten de la Răsărit. Iar cel de-al doilea preşedinte, Nicolae Ceauşescu, de gloanţele reale ale conspiratorilor loviturii de stat din decembrie 1989. Acum, faptul că directorul SRI, Radu Timofte, l-a anunţat pe Băsescu că viaţa îi este în pericol, are două sensuri, la prima vedere. Sau Timofte vrea să câştige încrederea noului stăpân de la Cotroceni – şi atunci îi susură specific securistic la ureche că se teme pentru viaţa lui – sau, într-adevăr, cercurile mafiote ameninţate de lupta anti-corupţie plănuiesc un asasinat prezidenţial. Este evident că preşedintele jucător este şi premier şi şef de PNA şi ministru de interne şi deţinător al tuturor secretelor serviciilor de informaţii româneşti. Este de domeniul evidenţei că eliminarea fizică a lui Băsescu ar opri pentru zeci de ani lupta împotriva corupţiei. Şi l-am avea pe nea Votcăroiu preşedinte.
Care ar fi principalele motive pentru care informaţia lui Timofte capătă credibilitate? Băsescu a declanşat o vânătoare fără milă împotriva clanurilor lumii interlope. Grupurile de afaceri racordate politic îşi văd ameninţate privilegile obţinute cu atâta osârdie în timpul guvernării Iliescu – Năstase. Jocurile politice sunt afectate de încrederea deosebită, credibilitatea unică, de care se bucură preşedintele portocaliu. Ofiţerii de informaţii îşi văd periclitate afacerile ilegale, prospere, acoperite de structurile serviciilor secrete din care fac parte.
Şi asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand, a preşedinţilor John Fitzgerald Kennedy şi Anward el-Sadat, a premierilor Zoran Djindjici, Ytzhak Rabin şi Olof Palme sau atentatele nereuşite împotriva lui Ronald Reagan, Papa Ioan Paul al II-lea şi Eduard Şevarnadze şi-au avut motive temeinice. Oculte. Doamne fereşte, nu bine întemeiate ca argument al soluţiei finale, ci ca argument al nebunilor care au tras sau a celor care au comandat din umbră asasinatele.
Acum doi ani scriam despre necesitatea unui război în interiorul statului român, al unui război în care procurori, poliţişti, judecători, servicii, militari, ziarişti, dar în special profesionişti având la timonă o conducere politică responsabilă şi dornică de a schimba din temeli construcţia societăţii româneşti, îşi asumă o nouă Românie. Am spus că nu va fi uşor. Şi totuşi, nu va fi atât de greu cum le-a spus Winston Churchil englezilor în al II-lea război mondial: “Vă pot oferi sânge, moarte, lacrimi şi muncă!”. Că nu va fi Uşor, ştim cu toţii, de Lacrimi suntem sătui. Cu Munca o să fie mult mai greu. Şi atunci când eşti hotărât să schimbi, şi te apuci şi schimbi Romania, este evident că mafia se va opune, este clar că va folosi toate armele şi o să fie şi vremea în care un politician, un poliţist, un judecător, un ziarist etc. să plătească cu jertfa sa vrerea de a fi altfel în România.
Sunt convins că lui Băsescu nici că-i pasă. Începe războiul. Care pe care.
Sau Mafia. Sau Statul.
Sau bandiţii. Sau Băsescu.
Eu mizez pe Marinar…
De Aurelian GRAMA