Folclor autentic de pe Valea Mureşului

Anul acesta sărbătoreşte 40 de ani de carieră, perioadă în care a reuşit, graţie magiei vocii sale, să încânte milioane de români. Iar atunci când a depăşit graniţele ţării, cei care au venit să-l asculte au avut parte de momente emoţionante unice.

Gravitatea vocii sale dublată de un repertoriu muzical reprezentativ pentru Valea Mureşului şi a Gurghiului, l-au ţinut zeci de ani în atenţia iubitorilor de folclor. Doar ultimii ani, aceia ai unei economii de piaţă greşit înţelese au văduvit auditoriul muzicii de gen de o voce şi o prezenţă aparte. Dar povestea nu s-a terminat…
Pe Rât la Icland
Totul a început în copilărie. Rămas orfan de tată la doar patru ani, a dus-o destul de greu. Dar radioul vecinului de unde ajungeau până la el vocile cântăreţilor de muzică populară îl făcea să i se pară totul mai uşor. După terminarea clasei a şaptea a stat un an acasă şi a muncit la câmp. Dar dorul de şcoală l-a purtat tocmai la Timişoara, unde dimineţile de internat începeau cu muzica bănăţeană care se revărsa din difuzoare. În prima vacanţă, mama lui a rămas uimită auzindu-l cântând. Pentru că nimeni nu bănuia măcar că acest copil ştie să cânte. Întors în Timişoara a intrat în orchestra de muzică uşoară a şcolii şi primul cântec pe care a avut curaj să îl cânte a fost "Macarale argintii", spre nemulţumirea profesoarei de canto, care i-a spus că vocea lui este prea gravă şi cel mai bun stil care i s-ar potrivi ar fi muzica populară. "În vacanţa de vară era o sărbătoare a satului şi scena era improvizată pe platforma unui tractor. Când am cântat eu, lumea se întreba cine o fi copilul ăsta. Locuiam la vreo doi km de sat şi singura mea legătură cu satul a fost şcoala. Apoi am plecat la Timişoara, aşa că nu era de mirare că nu mă cunoştea nimeni. După doi ani am terminat şcoala şi m-am întors acasă. La 17 ani m-am înscris la Şcoala Populară de Artă, deşi o puteam face doar la 18. Dar cum nimeni nu a ştiut… " , ni se destăinuie Gheorghe Mureşan. Ce a mai urmat? Preselecţii pentru primele emisiuni ale programelor TV, unde din 20 de concurenţi a fost selecţional el. A urmat apoi armata, timp în care ansamblul Ciocârlia a scos la concurs două posturi de solist vocal. Din 384 de candidaţi au fost admişi el şi Ion Dolănescu. Din păcate în 1966 ansamblul s-a desfiinţat, şi după o scurtă perioadă în care este angajatul ansamblului Mureşul îşi ia destinul în mâini şi devine liber profesionist.
Descoperirea
Văii Mureşului
Cum recunoaşterea talentului şi a vocii sale era deja realizată, invitaţiile de participare în turnee se ţineau lanţ. "La noi în zonă folclorul este aproape inexistent. Am avut noroc cu radiourile, care au aprins în mine dragostea pentru muzica populară. Şi cum aveam nevoie de o identitate a mea proprie, ştiu sigur că am avut noroc descoperind folclorul de pe Valea Mureşului şi cea a Gurghiului. Fără această zonă eu nu aş fi cântat niciodată. Dovadă este şi melodia care este un fel de portdrapel al destinului meu artistic, "Pe Mureş în jos şi-n sus". Am avut norocul să mă şi "nasc" în perioada de maximă efervescenţă a folclorului, ne-a spus seniorul Gheorghe Mureşan. A cântat alături de mari nume ale muzicii populare româneşti: Ion Cristureanu ( cu care era adesea asemănat la începuturile carierei sale), Angela Moldovan, Irina Loghin, Benone Sinulescu, Ion Dolănescu, Simion Pop, Maria Butaciu, Maria Ciobanu, Maria Păunescu şi i-a avut dirijori pe Gheorghe Zamfir, marele maestru al naiului şi pe Victor Predescu. "Era o mare bucurie să ne întâlnim şi să cântăm împreună. Nu existau orgolii, pentru că fiecare avea repertoriul şi publicul său. Avea succesul său. Am rămas cu toţi prieteni şi ne întâlnim cu mare bucurie şi acum" ne-a mărturisit seniorul. Cu o asemenea voce, firesc a venit şi consacrarea internaţională. Numeroase turnee în Rusia, Bulgaria, Mongolia, Coreea, China, Ungaria, Austria, Cehia, Italia, Germania, Franţa, Anglia, au avut loc repetat până acum 10 ani, când din motive obscure deocamdată folclorul autentic a început să aibă de suferit. Repertoriul exista, vocile erau încă printre noi, publicul dorea, dar televiziunile şi-au închis încet uşile în faţa folclorului. "De când a apărut postul Etno cei care doresc să cânte o pot face, contra cost. Eu cred că sunt singurul solist din Ardeal care nu am fost de acord să plătesc pentru a apărea pe post. Astfel că, după o oarecare perioadă au început să apară invitaţiile, iar acum cânt uneori, dar cu statut de invitat special", ne-a spus solistul. Trecerea de la copilul sărac fără costum popular şi fără ştiinţa statului pe scenă la solistul consacrat şi iubit de toată lumea a fost unul imens. În anii de glorie ai folclorului se zvonea că doar o singură cămaşă de-a lui costă cât un salar, aproximativ 1.500 de lei. "Costumul întreg costa la vremea respectivă cât două vaci. Ştiu asta pentru că familia Puşcaş zisă Pitioca, cei care îmi confecţionau costumele populare, aşa socoteau. Şi cred că aveau dreptate, pentru că erau unicat. Materialul era ţesut în casă, iar modelul luat din lăzile de zestre. Eram şi singurul care purta chimirul întors, cu cataramele la spate", şi-a amintit zâmbind seniorul Gheorghe Mureşan. Acum la aniversarea a 40 de ani de carieră se consideră un om împlinit. La nunţi a renunţat demult, ultima la care a cântat fiind aceea a ficei sale. Şi a fost mai emoţionat ca oricând. Invitaţii pentru spectacole şi pentru turnee apar periodic. Şi pentru că este un adevărat senior, va cânta şi va încânta publicul, atâta timp cât vocea sa şi repertoriul de pe Valea Mureşului vor fi apreciate şi solicitate.

Eugenia KISS