Aurel Filimon, un om daruit profesiei (V)

Personalitate cunoscuta a perioadei interbelice, mureseanul Aurel Filimon a fost puternic implicat in viata culturala a urbei noastre. A facut acest lucru atat ca bibliotecar, dar mai ales in calitatea de custode (director) al Muzeului nou infiintat la Targu Mures. In 1937, Filimon a fost desemnat de statul roman sa cerceteze conditiile in care au disparut din Biblioteca Teleki carti si manuscrise – 96 la numar – cu o valoare stiintifica si materiala exceptionala.
Profesori, juristi, istorici, diplomati, oameni de cultura, politicieni… Caractere aparte si destine exemplare. Mureseni care s-au ridicat din mijlocul unui popor oprimat si care au considerat ca au o datorie de onoare si de constiinta in acelasi timp sa formeze nu numai profesionisti pentru anumite domenii, dar si conducatori. Intr-o vreme in care era imperioasa nevoie de lideri. Au facut-o cu un spirit de sacrificiu rar intalnit. Pe parcursul catorva episoade, cotidianul "Zi de Zi" isi propune sa va readuca in atentie aceste personalitati intrate din nefericire intr-un nemeritat anonimat. Poate ca din cand in cand mai avem nevoie de exemple… de altfel de exemple.
O viata scurta, dar plina
Nascut in anul 1891, la Monor in judetul Bistrita-Nasaud, Aurel Filimon a facut urmat intre anii 1913-1914 studii la Budapesta si Berlin. Foarte preocupat si meticulos in cercetarile sale, Filimon a obtinut in 1912, diploma de membru al Societatii de Stiinte Naturale din Budapesta, iar un an mai tarziu pe cea de membru al Societatii de Geologie din acelasi oras. In anul 1914 a trecut in Romania devenind asistent al profesorului Al.Tzigara-Samurcas si secretar al Muzeului de Arta Nationala. In anul 1917 a fost arestat de trupele germane de ocupatie sub acuzatia de dezertare din armata austro-ungara fiind detinut in inchisorile de la Sibiu si Cluj. In 1921 a fost numit custode al Muzeului nou infiintat din Targu-Mures. A conceput organizarea muzeului pe urmatoarele sectiuni: arheologie, etnografie, istorie naturala cu grupurile de mineralogie, paleontologie, geologie, zoologie, insectar si botanica. Nevoit sa se refugieze din Transilvania, in 1940 s-a stabilit pentru un timp la Bucuresti. Dupa ce aprilie in 1944 casa i-a fost distrusa de bombardamentele anglo-americane a plecat si de aici. S-a stabilit la Rapoltul Mare, in judetul Hunedoara unde a decedat la 3 martie 1946. In istoria urbei muresene, numele lui Aurel Filimon a ramas prin faptul ca a contribuit in mod hotarator la valorificarea patrimoniului documentar local.
O cerere discreta privind cercetarea unui furt…
Cu adresa nr. 166 din 24 februarie 1937, Cabinetul Ministrului Cultelor si Artelor, il anunta pe Aurel Filimon: "…prin deciziunea noastra nr.165 din 24 februarie a.c. sunteti numit delegat onorific al Ministerului Cultelor si Artelor pe langa Biblioteca Contelui Samuel Teleki din Targu Mures…va rugam ca dupa examinarea atenta a situatiei bibliotecii sa ne trimiteti un raport amanuntit despre starea ei, stabilind cu mijloacele pe care le veti gasi utile daca au fost instrainate carti si manuscrise din biblioteca, de cine, cand si unde se gasesc azi lucrurile instrainate". Pe data de 6 martie 1937, Aurel Filimon a facut primele diligente pe langa contele Carol Teleki pentru a i se pune la dispozitie catalogul-inventar ("revizorius catalogus"). Plecat din tara cu catalog cu tot, contele Carol Teleki i-a raspuns lui Filimon o luna mai tarziu intr-un stil arogant, ca respectivul catalog ii va fi pus la dispozitie de bibliotecarul Guylas Carol. Filimon purtase o asidua corespondenta nu numai cu curatorul bibliotecii, contele Teleki Carol, dar si cu contele Teleki Adam, contele Teleki Domokos si juristul Fundatiei Teleki, dar si cu bibliotecarul, profesorul Guylas Carol. Teleki Carol il tratase insa pe Filimon inca de la bun inceput cu multa aroganta si nu i-a raspuns la scrisori. Pe data de 10 aprilie si pe 13 iulie 1937, Filimon i-a adresat din nou doua scrisori lui Teleki Carol in legatura cu inventarul pe care il avea de facut. Abia de aceasta data a primit raspuns si a inceput sa-si indeplineasca sarcina incredintata de minister. Pe data de 10 noiembrie 1937, Filimon si-a inaintat raportul cu concluziile sale: 96 de volume disparute. "…ele astazi (cartile, n.r.), spunea Filimon in raportul sau, se afla in posesiuni straine si formeaza din cand in cand subiectul vanzarii publice sau tacite.." In cuprinsul aceluiasi raport, Filimon mai spunea: "nu exista mijloace care ar putea sa indice persoane precise carora s-ar putea atribui instrainarile din inventarul bibliotecii. Fortat de imprejurarile constatate si descrise mai sus, nu vreau sa ma bazez pe prezumtiuni care eventual la aparenta ar fi intemeiate, insa nu pot fi absolut sigure".
…si o ancheta nefinalizata
Dupa cum s-a putut observa, cercetarile lui Filimon au avut la baza o cerere expresa a forului sau ierarhic superior, care este de presupus ca a fost instiintat de aceste disparitii de catre Politie. Atunci de ce acelasi for, ca beneficiar a unei informatii deosebite nu a cerut o ancheta oficiala si a apelat la o persoana cu puteri si competente strict limitate pentru a face o ancheta discreta? Sau de ce acelasi minister, odata incheiata ancheta lui Filimon si concluziile puse si trimise ministrului, acesta nu a dispus o cerere de aprofundare a anchetei prin organele specializate ale statului roman? Ce interese oculte se ascundeau de fapt? Nu se stie cu certitudine cand au disparut, unde se afla, cine le-a scos din tara si in ce mod pentru ca politia nu s-a implicat suficient in rezolvarea acestui caz, desi ar fi trebuit sa o faca. Evident ca Filimon dispunea de unele informatii referitoare la anumite persoane suspecte de a fi sustras parte din acele volume. Nu era insa sigur si nu putea face afirmatii nefondate. De aceea, in acele momente era vital ajutorul politiei. Cu toate acestea politia nu a fost implicata, iar evenimentele precipitandu-se – 1940, anul Diktatului de la Viena si ulterior instaurarea comunismului in Romania – raportul lui Filimon a fost uitat. Mapa de corespondenta a lui Aurel Filimon care se afla in posesia fiicei sale si care traieste in prezent la Targu Mures, probabil ca nu mai intereseaza azi pe nimeni. Poate ca ar fi utila o cercetare a ei. Cine stie ce surprize ar putea ascunde. Si asta pentru ca, din cele 96 de volume disparute in perioada interbelica – parte in Ungaria, Austria sau in SUA – dupa anumite informatii, n-ar fi exclus ca unele sa se mai gaseasca inca la Targu-Mures, probabil in colectii particulare.

Nascut la Gornesti in 1739, contele Samuel Teleki a fost in mod indiscutabil, un spirit iluminist. Calator neobosit, spirit cautator si cutezator in acelasi timp, dupa indelungi peregrinari prin Europa(la Leiden, Utrecht, Rotterdam, Paris, s.a.), Teleki a adus la intoarcere circa 2000 de volume achizitionate din fonduri proprii. In 1787 s-a stabilit la Viena, iar in 1791 a devenit cancelar al Transilvaniei. Prin eforturile sale, intre 1799-1802 a fost construita cladirea bibliotecii care a si fost deschisa in toamna anului 1802. Intre timp fondul de carte achizitionat de Teleki a crescut foarte mult, el ajungand la momentul deschiderii la circa 36000 de volume. Tot in urma demersurilor sale, intre anii 1796-1819 a fost tiparit la Viena catalogul bibliotecii, cel dintai catalog stiintific tiparit pentru acest spatiu geografic.

Biblioteca Teleki este una stiintifica prin excelenta. Deschisa publicului larg in 1802, aceasta cuprinde volume de o valoare deosebita, foarte apreciate din punct de vedere al informatiilor oferite. Densusianu si-a elaborat lucrarea "Revolutiunea lui Horea in Transilvania si Ungaria, 1784-1785", documentandu-se in parte si in aceasta biblioteca, iar Nicolae Iorga si Ioan Lupas, care ne-au vizitat orasul in iulie 1922, n-au scapat prilejul sa o viziteze si ei, aratandu-se deosebit de impresionati de cele constatate acolo. Fondatorul acestei biblioteci, contele Samuel Teleki a dorit ca odata cu darea ei in folosinta in 1802, sa faciliteze accesul publicului muresean la tezaurul de valori spirituale ale umanitatii.

Nicolae BALINT