Bani si valori

Pana în 2007, subiectul-vedeta în materie de integrare europeana a fost "raportul de tara". An de an, acest document scris în limbajul de lemn european era asteptat ca un mar copt, apoi întors de presa pe toate partile, interpretat în toate felurile si folosit, pîna la urma, ca "arma" în luptele politico-mediatice interne. De fiecare data, concluzia era cam aceeasi: "stam prost, se duce dracului rapita". Analizele riguroase au fost foarte putine, în schimb starile emotionale si adjectivele au dat buzna în comentarii si editoriale. Cam acelasi tip de reactii s-au înregistrat, în 2007, pe tema "banilor europeni". A plouat cu indignari ca se pierd fonduri europene în diverse domenii, dar analizele sistematice si periodice ale "situatiunii" au fost putine si au trecut cam nebagate în seama. N-avem ce face: sîntem o cultura latino-balcanica, exprimarea emotiilor (eventual într-o forma cît mai "plastica") este o trasatura definitorie, n-o sa avem probabil niciodata, în editoriale sau în dezbateri, argumentatie anglo-saxona. Asta daca nu cumva vom fi siliti de realitatea concreta sa mai învatam – totusi – si argumentatia, si analiza…
Între timp – si datorita iuresului de stari emotionale pe care le declanseaza – Tema "banilor europeni" a devenit noua obsesie cotidiana a presei, a politicii si, implicit, a publicului. Desigur, în acest prim an de apartenenta la Uniunea Europeana, subiectele europene despre care se discuta sînt mult mai multe decît înainte, mai ales cele de ordin "utilitar" (despre norme si reguli care privesc viata cetateanului, dreptul la munca, alimentele, medicamentele, protectia consumatorului etc.). Dar facem ochii mari cu adevarat doar cînd ni se vantura pe ecran sau prin ziare sume cu multe zerouri care ar urma sa binecuvînteze sarmana noastra tarisoara. Primarii, consilierii locali, micii comercianti, pensionarii si fostii "disponibilizati" au, cred, acelasi sentiment ca bunastarea devine posibila la gîndul ca "Vestul" ne da o gramada de bani pentru a ne dezvolta fermele, firmele, canalizarea, drumurile s. cl. Chiar si pe un site de calitate precum EurActiv.ro, adresat unui public deja informat si educat, cele mai citite articole sînt "Din 2007, fonduri UE pentru tot ce-ti trece prin cap" si "Totul despre fondurile structurale". Tema "banilor europeni" a reusit sa focalizeze atentia unor categorii importante de public în acest prim an de apartenenta la UE. În acest fel, s-a creat un fel de presiune publica asupra insitutiilor si administratiei publice: oamenii vor sa afle ce e cu aceste fonduri, cine si cum poate beneficia de ele, ce se întîmpla concret cu banii etc. Spiritul civic – caci, în ultima instanta, despre asa ceva este vorba – capata, indirect, un nou impuls. Dincolo de efectele economice si sociale concrete ale acestor fonduri, am putea include si acest tip de preocupare cetateneasca tot la "cîstiguri".
Exista însa si o parte rea a "succesului" acestei teme de pe agenda publica, daca o punem în contextul celorlalte teme. În publicul larg, se creeaza impresia ca "ni se da" ceva, ca un Dumnezeu cu mînecute de contabil de la Bruxelles ne pune mîna în cap; pentru un popor care ani la rînd întreba la cozile din fata Alimentarei "ce se da?", e periculos. Pentru ca riscam sa reducem integrarea în Uniunea Europeana la un proces eminamente economic: n-avem decît sa-i "prindem din urma" în materie de dezvoltare si nivel de trai si gata, "sîntem ca ei". Daca începem sa gîndim astfel – si parerea mea este ca deja am început – ratam modernizarea adevarata a tarii, care nu înseamna numai (sau în primul rînd) constructia de poduri si sosele, tehnologizarea fermelor de porci ori renovarea pietelor agroaloimentare. Aderarea la Uniunea Europeana si adoptarea setului de valori europene ar trebui sa ne ajute sa construim o societate coerenta, mai bine educata, mai bine condusa, mai usor de administrat. Or, mi s-a parut, în acest prim an de apartenenta la UE, ca spiritul public a fost foarte putin preocupat de asemenea lucruri; în price caz, mult mai putin decît a fost preocupat de aspectele "banesti" ale europenizarii. Nu avem, fata de tarile dezvoltate ale UE, un simplu decalaj economic; avem un decalaj de civilizatie, de educatie, de perfomanta. Avem un mare decalaj în materie de constructie institutionala. Avem un mare decalaj în materie de spirit civic. Pentru a face sau reface toate acestea, e nevoie, desigur, de fonduri. Dar nu e suficient sa ai bani; mai e nevoie de idei, de imaginatie, de capacitatea de a deprinde si de a respecta noi reguli, de un alt mod de a face politica si de multe altele. Or, daca ni se scurg ochii de pofta dupa miliardele care urmeaza "sa ne vina" de la UE în urmatorii ani, nu mai reusim sa percepem, la adevarata lor semnificatie, relele care ne înconjoara. De exemplu, în 2007 am avut parte din plin de explozia mediatica a acestor rele: vesnicele conflicte presedinte-premier nu arata decît ca politicienii nostri nu stiu sa se comporte institutional, ci "o iau personal", cele doua referendumuri inutile (pentru ca nu au rezolvat, practic, nimic) arata ca în politica noastra multe se fac doar pentru imagine (sau pentru ceea ce cred politicienii ca ar fi "imaginea publica"), starea mediocra a universitatilor si noile masuri care pretind ca "reformeaza" sistemul de învatamînt arata ca am ratat investitia (materiala si umana) în calitatea generatiei de mîine s.a.m.d.
Cîteva ONG-uri si cîteva voci cu notorietate avertizeaza asupra tuturor acestor rele, dar nu sînt luate în seama cît ar trebui nici de guvernanti, nici de public. Toata lumea pare ocupara cu banii, cu "absorbtia fondurilor", cu cresterea economica etc. Ceea ce nu e rau în sine, desigur. Dar e putin, e prea putin pentru a putea spera ca, în anii urmatori, România va deveni nu doar o tara cu o crestere economica notabila, dar si o societate coerenta si asezata, în care valorile europene nu sînt simple cuvinte puse pe hîrtie. Dupa primul an de UE, înca tîrîm dupa noi "spiritul vechi", chiar daca – indiscutabil – lumea româneasca se schimba într-un ritm rapid. Societatea în ansamblu va deveni mai buna si mai stabila atunci cînd nu ne va mai interesa cîti bani "ne da UE", ci cum stim sa-i folosim mai eficient în favoarea binelui public. Iar asta se va întîmpla pe masura ce membrii societatii vor fi mai bine educati si vor mai asimila mai profund acele valori despre care, deocamdata, stim doar sa vorbim frumos la ocazii festive.
Mircea VASILESCU