Problema Kosovo si autonomia administrativa

Deoarece evenimentele politice se succed cu repeziciune in fata noastra si ne afecteaza in mod direct, atat ca si comunitate cat si pe fiecare individ in parte, consider ca este necesara o abordare ampla si responsabila a acestora si in acelasi timp sa fie tratate din mai multe puncte de vedere. Datorita experientei politice si administrative pe care am acumulat-o de-a lungul celor 18 ani de activitate in interesul comunitatii noastre, voi incerca sa abordez un subiect deosebit de delicat si in acelasi timp important in raport cu interesele Romaniei dar si cu interesele comunitatii noastre si anume "problema Kosovo". Asadar, pozitia Romaniei fata de declaratia de independenta de la Pristina, poate fi considerata corecta sau nu daca o privim din doua puncte de vedere: unul sentimental si unul pragmatic. Din punct de vedere sentimental, nerecunoasterea independentei Kosovo de catre institutiile statului roman a fost o pozitie corecta, aceasta pozitie fiind argumentata de afinitatea istorica reciproca si recunoscuta intre cele doua state de-a lungul anilor. Astfel, inca din secolul XV Biserica Ortodoxa Romana a fost condusa in anumite momente de ierarhi de origine sarba care au marcat in mod evident evolutia relatiilor de buna vecinatate intre cele doua state. Adeseori se spune in popor ca Romania are doi buni vecini, Serbia si Marea Neagra. Pragmatic vorbind, Romania trebuia sa aiba o pozitie in ton cu majoritatea statelor din Comunitatea Europeana din care facem parte. Cred ca actuala clasa politica, in special Ministerul de Externe dar si Serviciul de Informatii Externe, nu este suficient de pregatita pentru luarea unor decizii de o asemenea importanta care pot aduce Romaniei atat beneficii cat si deservicii si a lucrat " dupa ureche" pentru ca un asemenea act politic trebuia anticipat si analizat in concordanta cu pozitia statelor membre U.E. si NATO. Toate aceste se impun cu atat mai mult cu cat in Romania, dar mai ales in zona Transilvaniei, exista voci care considera " problema Kosovo" un precedent pentru ceea ce s-ar putea intampla la noi. Totusi consider ca aceasta problema nu poate sa creeze un precedent in Transilvania deoarece similitudinile intre cele doua zone sunt excluse. In Romania problema minoritatilor este rezolvata in mod exemplar, fapt care a fost de altfel recunoscut de catre comunitatea internationala, iar ca argumente se pot nominaliza folosirea limbii maghiare in scoli la toate nivelele, in justitie, existenta unor inscriptii bilingve in toate localitatile unde exista un procent de peste 20 la suta maghiari si exemplele pot continua. Insa, chiar si in aceste conditii, discursul unor lideri maghiari, s-a radicalizat in ultima perioada, independenta Kosovo fiind unul dintre "argumentele" folosite de catre acestia. In fata acestor manifestari, singura cale de rezolvare este dialogul astfel incat eventualele diferende sa fie rezolvate prin gasirea de solutii specifice zonei in care convietuim. Toti trebuie sa fim de acord cu ideea crearii unei autonomii administrativ economice si nicidecum a unei autonomii teritoriale pe criteriu etnic. Adoptarea unei legi a autonomiei administrativ-economice ar aduce numeroase beneficii Romaniei, aceasta presupunand crearea de regiuni economice de dezvoltare, pe sistemul vechilor regiuni istorice. Acest tip de autonomie este necesara pentru o mai buna dezvoltare a tarii, fara implicarea unei centralizari exagerate care s-a dovedit a fi falimentara si lipsita de perspectiva unei dezvoltari, contributia fiecarui cetatean in parte in comunitatea in care isi desfasoara activitatea nereflectandu-se in mod real. Acest tip de descentralizare ar asigura si o rezolvare eficienta a modului de absorbtie a fondurilor structurale europene, atat pentru autoritatile administrative, cat si pentru domeniul privat. In concluzie, "Nu" independentei teritoriale a regiunilor, "Da" autonomiei administrativ-economice a acestora.