Share

Home / Editorial / La noi e mai bine ca-n Siria…

La noi e mai bine ca-n Siria…

8-2_43.jpgLa noi… la noi nu mai e nici industrie, nici agricultură şi nici ”codri verzi de brad”. Mă rog, chiar dacă mai sunt ceva codri netăiaţi, ei nu ne mai aparţin nouă. Noi avem doar datorii de plătit. Adică 4.800 de dolari cap de locuitor care respiră cu nesaţ aerul patriei. Şi asta până acum. Ce-o mai fi de acum încolo, vom vedea. Oricum, e mai bine ca-n Siria. A spus-o recent – şi trebuie să-l credem – dar deloc inspirat, ”Marele Licurici”, prin vocea lui Mark H. Gitenstein. Cel venit de pe Potomac, ca ambasador al SUA la Bucureşti, în locul prea puţin regretatului Nicholas Taubman, un alt ambasador, cu comportament de gauleiter într-o ţară supusă. Zisa lui Gitenstein – „Simplul fapt că românii pot protesta fără teama de a fi împuşcaţi e un progres” – e o jignire pentru cei ce demonstrează în stradă, dar şi un sprijin public (pe lângă cel tacit) acordat celor care (încă) mai guvernează România aşa după cum îi taie capul.
Cu alte cuvinte, noi românii, nu putem aspira – şi probabil nici nu merităm – la un nivel mai înalt al democraţiei, mai presus decât cel din Ghana, Botswana, Trinidad Tobago sau Insulele Capului Verde. Desigur, probabil că merităm aceste aprecieri, având în vedere că în ultimii 20 de ani, am făcut atât de puţin pentru a păstra ceea ce câştigasem pe merit şi ceea ce înseamnă cu adevărat conceptul de ”democraţie”. Cu o clasă politică incapabilă să înţeleagă care este interesul naţional, oscilând mereu între Est şi Vest, dispusă la orice compromisuri posibile şi imposibile, am făcut paşi serioşi spre o dictatură reală. Care se poate instala oricând.
La adăpostul bulanului, scutului, gazelor lacrimogene şi gloanţelor de cauciuc, cu amploiaţii şi sinecuriştii din teritoriu, fidelizaţi prin funcţiile cu care au fost ”căftăniţi”, este posibil orice abuz. Sub ”ochii blânzi şi umezi” ai celor care se pretind a fi cei mai mari democraţi ai lumii. Şi care ”exportă” democraţie cu multă largheţe, peste tot unde interesele ”Marelui Licurici” sunt în pericol. Nu-i aşa că la noi e mai bine ca în Siria? Puteţi, desigur, protesta ”fără teama de a fi împuşcaţi”… ci doar fotografiaţi. Ei, şi voi acum…”Fotografiile de grup” nu sunt nimic altceva decât o ”piedică în calea uitării”, nu-i aşa?   

Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regulile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

De asemenea, verificati

Iulia Todoran (Oprea): “Am fost un grup de prieteni care ne-am completat extraordinar”

Prin votul de încredere primit de la echipa Zi de Zi am pășit în perioada …

Share
Share