„O noapte furtunoasă” ca o cafea decofeinizată

Premiera spectacolului „O noapte furtunoasă” de Ion Luca Caragiale, în regia lui Marius Oltean, a avut loc marţi, 16 ianuarie pe scena Teatrului Studio. Din distribuţia spectacolului clasei de masterat anul II, au făcut parte: Marius-Mircea Gligor, M.A. I (Jupân Dumitrache), Sergiu Fîrte, M.A. I (Nae Ipingescu), Radu Tudosie (Chiriac), Alexandru Cazan, actorie III (Spiridon), Andrei Stan, actorie III (Rică Venturiano), Ioana Decianu (Veta), Andrada Samoilă (Ziţa).

Piesa lui Caragiale e o comedie de situaţie în care conflictele se nasc din cauza unor neînţelegeri sau nepotriviri – personajele au impresia că se întâmplă ceva, însă realitatea e cu totul alta. Jupân Dumitrache, un mic burghez care are o afacere cu scândură, e terorizat de gândul că nevastă-sa, Veta, îl prelucrează cu junele Rică Venturiano. În realitate junelui Venturiano i-a căzut dragă Ziţa, care-i împărtăşeşte sentimentele, iar cel care-i atentează la onoarea familiei, întreţinând relaţii amoroase cu Veta este Chiriac, tocmai sluga cea mai de încredere a Jupânului.

Exerciţiu bun

Spectacolul lui Marius Oltean cred că a fost, în primul rând, un exerciţiu foarte bun pentru studenţii actori, care şi-au interpretat personajele, cu excepţia Ioana Decianu (Veta) – în anumite părţi, într-un registru burlesc. Aşa că montarea le-a permis să se dea în spectacol şi nu au făcut-o rău, dar nici deosebit de bine. Momente bune au avut Ioana Decianu, în scena tentativei de sinucidere a lui Chiriac – de exemplu, Andrada Samoilă, când a citit scrisoarea şi poezia de la Rică Venturiano – necheza în loc să folosească interjecţii clasice de uimire sau încântare şi Alexandru Cazan, care a făcut un Spiridon simpatic.

Luna, şi asta-i soarta

La nivel scenografic e speculată activitatea Jupânului Dumitrache, cherestegiu, şi elementele de decor sunt câteva stive de lemn, o masă platformă – folosită la rinduirea scândurilor, iar în spate e un podium înalt, un fel de spaţiu de promenadă, deasupra căruia era proiectat un piesaj nocturn cu lună. Spectacolul se deschide cu un cântec de-al lui Zavaidoc, apoi pe parcursul spectacolului apar mai multe momente muzicale. Dintre acestea, secvenţa când Veta şi Ziţa încep să fredoneze versuri modificate din doina „Ciobănaş cu 300 de oi”, mi s-a părut un moment cheie. În locul soarelui, pentru personajele din „O noapte furtunoasă”, răsare luna, iar versul „N-am ce-i face asta-i soarta mea” e definitoriu pentru universul spectacolului. Orice tentativă de a crede că acolo se petrece vreo dramă e retezată de jocul exagerat şi caricatural al actorilor. Uneori Ioana Decianu (Veta) are momente introspective, care ca imagine alunecă uşor înspre sublim, însă impresia că Veta ar avea o viaţă interioară intensă şi profundă e spulberată până la urmă prin ridiculizare.

Limbajul dublu

La nivelul textului, replicile, discursul personajelor este tradus în limbaj gestual şi în acţiuni care redau-i redau substratul erotic. De exemplu, Jupân Dumitrache îi vorbeşte pe un ton poruncitor lui Chiriac, în timp ce acesta folosind rindeau simulează actul sexual. De asemenea, Spiridon, cealaltă slugă, de multe ori maimuţăreşte discuţiile dintre stăpâni sau dintre celelalte personaje. În plus, Veta (Ioana Decianu), fiind şi cam singurul personaj care părea să dispună şi de oareşice inteligenţă, evita căderea în patetism prin ironie şi auto-ironie, lucru evident mai ales în scena tentativei de sinucidere a lui Chiriac, de altfel, personajele, în general, nu prea păreau să se ia în serios. Asta, în condiţiile unei montări care a ajuns până la marginea comediei bulevardiere, ar fi putut duce spectacolul în zona unei satire totale, în care ai comicul dat de text, dublat de auto-satirizarea personajelor, însă parcă lipsea tot timpul ceva. Ori era prea tărăgănat, ori era prea repezit, ori grotescul era doar sugerat, deşi se putea merge până la capăt. Am ieşit cu o senzaţie oarecum confuză de la spectacol, parcă băusem o cafea, fără să ştiu că e decofeinizată, şi mă aşteptam să-şi facă efectul. Una peste alta, spectacolul e destul de vesel, nici prea-prea, nici foarte-foarte şi te poate binedispune.