Darius Miclea, jucător, antrenor, preparator fizic şi tată

Cunoscut deja în rândul amatorilor de fotbal, ca fost jucător al ASA, plecat ulterior la alte echipe, târgumureşeanul Darius Miclea s-a întors acasă în perioada schimbărilor care au curs în ediţia trecută la conducerea tehnică a echipei de fotbal FC Municipal, pe atunci aflată în Liga I. Venit de la Voinţa Sibiu, unde a activat ca antrenor secund-jucător, o nouă schimbare nu l-a determinat să mai plece. S-a „înregimentat” apoi la echipa din Liga IV, Gaz Metan Târgu-Mureş. La cei aproape 38 de ani, acesta este secund la noua sa echipă, dar nu renunţă nici ca jucător. Mai nou, este şi preparatorul fizic al handbalistelor de la SC Mureşul, în seria a II-a a Diviziei A. Tată a unei fetiţe de aproape patru ani şi a unui băieţel de nici doi ani, Darius încearcă să-şi împartă sarcinile de jucător, tehnician şi tată. Aflăm cum reuşeşte de la el.

Reporter: Darius, cum ai ajuns în sala de handbal?

Darius Miclea: Ajuns la Gaz Metan, mă ocupam şi de pregătirea fizică a echipei. Având fiul în echipă, preşedintele clubului, Teodor Rad m-a urmărit şi mi-a oferit acest post. La început, nu ştiam ce să fac, handbalul era un sport cu care n-am avut tangenţă. Aveam cursul de preparator fizic şi am încercat. La început a fost puţin mai ciudat, dar pe parcurs am ajuns la concluzia că nu este mare diferenţă în ceea ce priveşte pregătirea fizică faţă de fotbal. Diferenţele mai mari sunt la cele tehnico-tactice.

Reporter: Cum reuşeşti să te împarţi între cele două echipe?

D.M.: Din fericire, programul de pregătire diferă şi îmi oferă posibilitatea de a participa cu ambele. Cazurile în care nu potrivesc sunt în zilele în care echipa de handbal are meci în deplasare, unde mă ocup doar de încălzire. Nu reuşesc să fac întotdeauna deplasările, dar antrenorul are experienţa necesară pentru acest lucru.

Rep.: Cât timp mai vrei să activezi ca jucător?

D.M.: Atâta cât îmi permite fizicul. Nu mă simt bătrân şi cred că mai pot face faţă cel puţin un an, doi, mai ales că activăm într-o divizie inferioară.

Rep.: Îţi mai rămâne timp pentru tine, pentru familie?

D.M.: Doar seara, cât să mă joc puţin cu copiii. Sunt momente plăcute, la fel ca acelea pe care mi le petrec alături de echipe, pe terenurile de sport. Foarte importantă este atmosfera din loturi, aceasta trebuie să fie tot ca într-o familie, altfel nu poate rezista o echipă.