Mihnea-Ionuţ Ognean, o mare speranţă a şahului românesc

Cotidianul “Zi de Zi” continuă miniserialul de prezentare a sportivilor şi antrenorilor originari din judeţul Mureş, a căror activitate a fost omisă, din cvarii motive, de organizatorii ediţiei din 2013 a Galei Sportului Mureşean. Întrucât din ierarhia premiată în luna decembrie de Direcţia Judeţeană pentru Sport şi Tineret Mureş lipsesc numeroase nume care ar fi fost îndreptăţite de rezultatele din 2013 să aspire la o clasare în elita sportului mureşean, ne facem datoria de onoare faţă de cei care au trudit pentru a înregistra performanţe naţionale şi internaţionale. Persoanele care doresc să facă propuneri de sportivi şi antrenori de excepţie care au făcut în anul 2013 cinste sportului mureşean sunt rugate să ne contacteze la adresa de e-mail redactia@zi-de-zi.ro sau la numerele de telefon 0757-036-968 (Alex Toth) şi 0759-022.321 (Mihai Vereş)

În acest episod vi-l prezentăm pe foarte tânărul şahist Mhnea-Ionuţ Ognean. Elev în clasa a IV-a la Gimanziul „Alexandru Ceşianu” din Reghin are la doar cei 9 ani ai săi o vitrină plină de trofee, printre care un titlu de Campion Mondial Şcolar, cucerit în 2011 în Polonia, la Cracovia, medalia de argint în aceeaşi competiţie, în Grecia, la Halkidiki, la categoria avansaţi, la Open 9 ani, obţinută în 2013, alte titluri în concursuri internaţionale şi naţionale, numeroase trofee câştigate în alte turnee, multe dintre acestea în 2013. Mihnea îşi doreşte să devină Mare Maestru, titlu care în istoria şahului mondial doar 21 de jucători au reuşit să-l obţină înainte de vârsta de 15 ani, dar visează la titlul mondial. La seniori! Aparent un copil timid, acesta răspunde cu o dezinvoltură demnă de un adult la orice întrebare, după un prealabil studiu al interlocutorului.

Reporter: Ce îţi mai aminteşti, cum ai început să joci şah ?

Mihnea Ognean: Aveam cam cinci ani şi jumătate şi bunicul meu a început să mă înveţe să joc. După vreo două sau trei săptămâni mi-a spus că încearcă la un club, să vadă dacă mai este loc să mă înscrie. S-a înţeles la Clubul Sportiv Şcolar din Târgu-Mureş, unde sunt legitimat şi acum. Mergeam acolo de două, trei ori pe săptămână, până ce a ajuns să constate că nu mai am ce progresa.

Rep.: Mai întâi a trebuit să înveţi mutările.

M.O.: Asta a mers foarte repede, pentru asta a şi hotărât să mă ducă la un club.

Rep.: Cine te-a pregătit pentru primele concursuri ?

M.O.: După bunicul, i-am avut ca antrenori pe Baratosi Iosif, pe Baratosi Daniel, iar de la şase ani mă pregătesc şi cu Mihai Ghindă. Cu acesta lucrez de trei ori pe săptămână pe internet şi în fiecare lună merg la Bucureşti pentru câte patru-cinci zile.

Rep.: Cum te descurci cu temele din acele zile ?

M.O.: Nu este atât de greu. Am o colegă care îmi este verişoară şi ea mi le dă pe cele din zilele în care lipsesc. Le recuperez repede, nu sunt grele. La şcoală am foarte puţini de „bine”, mai mult „foarte bine”.

Rep.: Care îţi sunt materiile preferate ?

M.O.: Matematica şi sportul şi, probabil din clasa a cincea va fi şi informatica. Nu-mi plac în schimb materiile cu prea mult text, cum sunt Limba Română şi Cunoştinţele despre natură, sunt plictisitoare.

Rep.: Ţii evidenţa concursurilor câştigate ?

M.O.: Nu mai pot ţine evidenţa. Sunt multe şi de la unele nu am primit trofeu. Cred că sunt în jur de 70 sau 80. Am două titluri de campion naţional, un loc doi, multe alte concursuri în ţară, plus cele internaţionale, de campion şi vicecampion mondial, două titluri europene anul trecut, la şah rapid şi dezlegări, plus două locuri doi cu echipa.

Rep.: De la care ai cele mai frumoase amintiri ?

M.O.: De la cele mai importante. În primul rând la cele mondiale, dar şi la europenele din Muntenegru, unde a fost şi pentru mine o surpriză locul întâi de la dezlegări, unde nu aveam rezultate. Păcat că am ratat o medalie la Budva, la o mică neatenţie în ultima rundă şi am pierdut.

Rep.: Cât timp liber ai şi cum îl petreci ?

M.O.: Îmi fac temele şi am timp şi pentru joacă. Îmi place să joc şi fotbal, tenis, baschet mai puţin, dar îmi plac toate sporturile. Mă uit şi la televizor, la Discovery, National Geographic, sau pe History. (n.r.: tatăl intervine: „Nu are timp de mai nimic, faţă de cum eram noi, când eram copii. Este într-o alergare continuă, numai nu are cum să facă diferenţa, este deja obişnuit aşa”)

Rep.: Ţi-e greu să te abţii să nu provoci pe oricine la o partidă ?

M.O.: Cam da, dar nu prea am cu cine. Acasă mai joc uneori cu bunicul, sau cu tata. Prietenilor nu le place, nici nu prea ştiu să joace şi îi plictiseşte.

Rep.: Ai spus la Gala Sportului Reghinean că vrei să devii campion mondial. Ai ajuns deja.

M.O.: Da, am ajuns, dar la şcolari. Eu vorbeam despre campion la seniori. Mai întâi, trebuie să ajung în top 100 la FIDE, adică la seniori şi să ajung cât mai repede Mare Maestru.