Bucuria bluesului adusă de Vali "Sir Blues" Răcilă

Seria de evenimente Concertele Orașului, inițiată de Primăria Tîrgu Mureș în colaborare cu Asociația Neumarkt Events debutează în 2016 cu un concert blues avându-l protagonist pe Vali „Sir Blues” Răcilă, care va urca vineri, 26 februarie, ora 18:00 pe scena Centrului Cultural „Mihai Eminescu” Tg. Mureș. Înainte să ne împărtășească  minunatele povești ale blues-ului, l-am rugat distinsul oaspete să ne mai spună una, alta despre muzică, despre vemurile de demult, despre dragostea pentru muzica blues pe care o dată simțită, ia rămas în suflet.

Reporter : Când a început muzică, bluesul să vă creeze plăceri și bucurii ?

Vali „Sir Blues” Răcilă : Nu știu să spun de când. De când mă știu, habar nu am, mai demult. Auzi ceva și-ți place, și atunci asta este. A fost muzica care ma atras. Ce am simțit atunci ? Ce întrebare mai e și asta, am simțit că-mi place muzica, nu era muzica ce se cânta la radio, era doar ce găseam pe discuri și alte lucruri. Tu ce ai simțit tu când ai ascultat prima dată Jimi Hendrix ?

Rep.: Am simțit o stare faina !

Vali „Sir Blues” Răcilă : No vezi, uite așa am simțit și eu când am auzit muzici de acest fel. Am simțit o stare super faină, și nu mi-a mai trebuit să ascult alt gen.

Rep.: Facem o incursiune în urmă cu zeci de ani . Cum ajungea muzica blues pe la noi înainte de 89 ? Se asculta pe atunci blues ?

Vali „Sir Blues” Răcilă : Se asculta, veneau discuri din străinătate. Plus că ascultam aceste muzici pe la Europa Liberă, sau Radio Luxembourg, dar principala sursă era Europa Liberă. Cornel Chiriac  a fost cheia spre poarta muzicii. Cât am fost în liceu ascultam în fiecare zi emisiunea lui, și apoi în reluare, ca să aprofundăm muzica. Sunt acum sunt ceva emisiuni întergistrate pe internet ale lui Cornel Chiriac la ”Europa Liberă” care ar trebui aprofundate. Ascultam emisiunile lui unde prezentate trupe, de ce se cântă așa, ce mesaj avea acea muzică, și ne-a luminat un pic. Pentru foarte mulți ne-a fost un profesor de istoria aprofundată a muzicii.

Rep.: Mulți trimiteau în acea perioadă scrisori pentru dedicații la ”Europa Liberă”. Nu va tentat să o faceți ?

Vali „Sir Blues” Răcilă : În acele vremuri aceste dedicații nu se puteau trimite doar cu pseudonim. Nu puteau trimite decât aceia care aveau o cunoștință care ieșea din țară să le pună scrisoarea la o cutie poștală. Ori eu la Vatra Dornei, de aici nu pleca nimeni decât la Suceava și cam greu să ajungă o scrisoare până în Germania fără să treacă prin filtrele regimului. Era un pic mai complicat. În schimb cei care au locuit în alte zone istorice ale țării noastre au mai putut să mai trimită prin cunoștințe scrisori cu dedicații pentru emisiunea de la Europa Liberă.

Rep.: Existau muzicieni de blues înainte de 1989 pe la noi ?

Vali „Sir Blues” Răcilă: Nu știu dacă înainte de 1989 se făcea o distincție între blues și alt gen. Totul era redus la un nume generic care se numea ”pop”, care nu are accepțiunea muzicii pop de astăzi. A fost cultura pop a anilor 60-70, unde intra și Frank Zappa, B. B. King, John Mayal , Rollilng Stones. Apoi au spus că hai că ăștia sunt mai rock, mai rock and roll , mai country. Cornel Chiriac avea în fiecare zi un alt gen muzical în care prezenta un alt disc al vreunui artist sau trupă, astfel puteam să diferențiem genurile din spatele acelui titlu generic de ”pop”.

Rep.: Care au fost primii muzicienii care și-au pus amprenta asupra tânărului Vali Răcilă ?

Vali „Sir Blues” Răcilă : Primul a fost Bob Dylan, care din punctul meu de vedere e un bluesman. Apoi B.B. King, John Mayal, Rolling Stones. Dacă ști piesa „Love in Vain”, e un alt cântec în comparație cu cel scris de Robert Johnson, un mare bluesman al muzicii. Să nu uităm de Muddy Watters. O dată cu trecerea vremii, după ce am înaintat în vârstă am început să culeg, și am ales versiunile acustice mai degrabă, și am trecut la muzica acustici, la ce a cântat Muddy Waters în primele lui înregistrări,  unde cânta singur cu chitara. Una peste alta, am crescut toți cu muzica lui Hendrix, care a fost întotdeauna farul călăuzitor. De la el au plecat toate pentru foarte mulți dintre noi. Ascultam noi atunci și altfel de muzici dar tot Hendrix a fost baza.

Rep.: A venit deschiderea de după 1989….

Vali „Sir Blues” Răcilă : După 1989 am avut o foarte mare iluzie, am crezut că totul se va lumina și va veni și soarele pe strada noastră. A încercat Moțu Pitiș, Dumnezeul să-l odihnească, să facă un fel de restituiri video la televiziune care durau chiar și câteva zile, dar din păcate au fost tăiate imediat. După 1989 în loc să  învățăm, să ascultăm, să cântăm, să ne bucurăm, că de fapt muzica e o bucurie, am învățat să ne încruntăm, să ne asuprim unii pe alții, cu altceva decât cu muzica. Cine e îndoctirinat de televiziuni și de media prezentului probabil că nu o să poată ajunge să vadă esența acestui gen, care este bluesul.

Rep. : Aveți o meserie nobilă, și anume munca cu oamenii…

Vali „Sir Blues” Răcilă : Nu pot spune că lucrez cu suflete, ideea este că te bucuri împreună cu ei. Fac în așa fel încât să ne bucurăm împreună. Eu caut ce e mai la îndemâna fiecăruia, cum se poate exprima. Până la urmă asta e tot ce contează, să ai cui să-i spui ceva. Că îi spui prin vorbe, printr-o linie desenată, printr-un gest sau o mișcare, e vorba aici de o formă de comunicare. Dacă această comunicare găsește un teren bun, se poate întâmpla ca oamenii să se bucure unii cu alții. Noi ne bucurăm împreună. Eu caut ce poate fiecare să facă mai bine, ne punem toți împreună și facem fiecare ce poate mai bine, și așa se ajunge la o bucurie. Acesta este lucrul meu.

Rep.: Ajungem la concertul de vineri seara de la Târgu-Mureș. Ce aduceți frumos publicului ?

Vali „Sir Blues” Răcilă : Ce pot să aduc decât pe mine și câteva  cântece , cât o să suporte publicul. Nu am niciodată pregătit un playlist. De fiecare dată publicul este acela care îți dictează ce să fie și cum să fie. Publicul transmite, mă încarcă în același timp și eu descarc înapoi. Eu funcționez altfel decât ații care, dacă nu au un playlist nu pot să cânte. Eu cânt singur și atunci îmi pot permie să nu vin cu ceva dinainte stabilit. Playlistul sunt de fapt oamenii din fața mea, ei sunt cei care decid prin starea lor desfășurarea concertului.

Rep.: O Invitație pentru public să vină la întâlnirea cu bucuria muzicii vineri seara la Casa de Cultură ”Mihai Eminescu…

Vali „Sir Blues” Răcilă : Îi invit să vină la o întâlnire cu starea de bine, să ne bucurăm împreună. La un moment dat eram necăjit, nu-mi ieșea nimic și toate îmi erau pe dos. Mi se părea că toată lumea mă persecută, și o foarte bună prietenă căruia îi povesteam starea mea la telefon mi-a spus : dar tu de ce cânți ? Îmi placă să cânt i-am răspuns. Și când cânți de bucuri ? Dacă da, atunci bucură-te !. Urmând sfatul acestei prietene așa merge toată istoria mea mai departe. La Târgu-Mureș am să vin cu tot dragul, și după ce mă voi uita în sală voi ști care va fi primul cântec care îl voi interpreta. După primul cântec celelalte curg, se trag unul după altul. Astea fiind spuse îi invit pe toți la o seară a bucurie, adusă de muzică și de frumosul ei.