„Votați pentru copilul meu și pentru copiii voștri!”

Acum câteva zile eram la Platoul Cornești, împreună cu David. În timpul petrecut în parcul de joacă m-am întâlnit poate cu zece oameni, schimbând idei sau comunicând, pur și simplu, ca într-o zi normală de week-end. Apoi, am mers împreună la Zilele târgumureșene, în seara în care au cântat cei de la Zdob și Zdub. Cineva m-a salutat și la plecare ne-a oferit locul lui la masa la care stătea. În drum spre casă ne-am oprit să luăm pâine și am discutat preț de câteva minute cu cineva din magazin. În mașină, David m-a întrebat: “de ce le place oamenilor de tine?” A fost cel mai frumos compliment pe care putea să mi-l facă cineva, chiar dacă era mascat într-o întrebare. De ce? Pentru că David este fiul meu, care are cinci ani. Și pentru mine, David reprezintă întregul vieții mele de până acum. La cei cinci ani, copilul meu a observat că îmi e ușor să comunic cu oamenii și că ei simt o deschidere nejucată și neinterpretată. Așa sunt eu, lucru pe care îl datorez părinților mei, felului în care m-au crescut dar și locurilor de muncă dintre cele mai diverse pe care le-am avut. Toate acestea au un numitor comun: relaționarea și dialogul cu oamenii.

Cred că la fel este și cu politica: oamenii te acceptă dacă te simt de-al lor. Nu pot să mă laud cu doctorate sau studii de perfecționare la marile universități ale lumii. Dar pot să spun cu certitudine că, pentru mine, sintagma “școala vieții” are o definiție simplă: adevăratele lecții de viață le primim de la oameni, ca să le putem da mai departe.

Sunt un tânăr care a crescut la bunici și care și-a văzut mama doar de Paști și de Crăciun în ultimii 15 ani, pentru că și-a căutat rostul departe de casă, pentru ca nepotul ei să aibă un cămin tihnit. Știu privirea plină de iubire și de tristețe din ochii bunicii mele, Mama Nucă, bătrâna din Râciu care a ținut loc de mamă și de tată în toți acești ani.

Iar aceasta nu e România pe care vreau să o las copilului meu!

Nu aș vrea ca fiul meu să uite unde îi sunt rădăcinile, care sunt adevăratele valori creștine și morale, să își facă din bani carte de căpătâi și nici să-și piardă tinerețea și sufletul printre străini.

Pentru copilul meu și pentru copiii voștri, vă aștept în 5 iunie alături de mine.

Marius CERGHIZAN