Scut enigmatic din secolul al XVIII-lea, la Muzeul de Istorie din Sighişoara

9 aprilie 2017

Un obiect straniu din lemn, care de la depărtare seamănă cu scutul unui luptător, dar de aproape dezvăluie o serie de motive vegetale sculptate pe margini, este exponatul ce stârneşte tot mai des interesul turiştilor care vizitează Muzeul de Istorie al Sighişoarei.
Obiectul ieşit din comun, studiat intens de vizitatorii muzeului, numai în 2016 pragul Muzeului de Istorie fiind trecut de 160.000 de turişti, ne dezvăluie un crâmpei din viaţa breslelor, care au scris o parte însemnată a istoriei Sighişoarei, începând cu anul 1376, când breslele şi-au primit primele statute. În muzeu aflăm că bizarul exponat, unic în România, reprezintă emblema Breslei Cojocarilor şi a fost realizat de către Georgius Gottl Philippi junior, la intrarea în Breasla Tâmplarilor, fiind capodopera sa de meşter.
Fiecare candidat pentru a deveni meşter breslaş, după o ucenicie de 3-4 ani, urmată de un stagiu de calfă în care învăţa efectiv meseria în afara oraşului, trebuia să susţină un examen final. Astfel, pentru a deveni meşter fiecare candidat trebuia să îşi dovedească măiestria în faţa unei comisii prin realizarea unei capodopere, denumită capodoperă de meşter. Piesa astfel realizată este unicat, la fel cum este şi cazul emblemei Breslei Cojocarilor, care după examen a fost predată celor ce au comandat-o.

112
„Ulterior, lucrarea a ajuns la strana meşterilor cojocari din Biserica Mănăstirii. Aceasta datează din secolul al XVIII-lea. Interesant este că emblema conţine atât numele meşterilor din Breasla Cojocarilor, cât şi a celui care a realizat-o, cel care dorea să intre în Breasla Tâmplarilor. Este o capodoperă de meşter. Acest obiect este interesant pentru că ne arată existenţa unor meşteri tâmplari care nu realizau doar mobilier, ci şi obiecte de artă, care erau o tradiţie în Sighişoara. Primul meşter tâmplar a fost Johannes Reichmud, care realizează în 1520 stranele Bisericii din Deal din Sighişoara şi a celei din Biertan. Ulterior, se dezvoltă breasla şi vom găsi tot mai mulţi meşteri de altare ale bisericilor protestante din Transilvania”, a arătat directorul Muzeului de Istorie din Sighişoara, Nicolae Teşculă.
Originalul exponat, reprezentând emblema Breslei Cojocarilor, se prezintă sub forma unui scut de lemn, are o înălţime de 107 de centimetri şi o lăţime de 66 de centimetri, are pictată stema breslei şi anul 1767, în care a fost realizată, iar pe margini prezintă un decor vegetal sculptat şi pictat după moda epocii baroce. Emblema mai conţine patru suporţi din bronz, posibil utilizaţi pe post de cuier sau de suport de lumânări.
Nicolae Teşculă ne-a spus că pe spatele emblemei sunt înscrise numele conducerii breslei cojocarilor, fiind şapte reprezentaţi, şi că realizatorul acestui blazon s-ar putea să fi avut succes în cadrul breslei tâmplarilor, fiind realizatorul stranelor unor biserici protestante importante, întrucât numele de Georgius Philippi apare destul de frecvent. Asta şi pentru faptul că s-ar părea că existau mai mulţi meşteri tâmplari cu acelaşi nume.
„Aflăm că această lucrare a fost realizată în octombrie 1767, de către Georgius Gottl Philippi junior, tâmplar. Din aceste date aflăm că acesta intră în breasla tâmplarilor în 1767, devine meşter, iar această emblemă este opera de consacrare ca meşter. În matricole au fost găsite mai multe nume şi se pare că mai mulţi artişti purtau acest nume. De numele lor se leagă mai multe altare, cum ar fi cel din Archita, Seleuşul Mic, Vulcan, parte din pictura existentă în Biserica din Apold. Toate sunt datate între 1738-1764. Tot un Georgius Philippi mai realizează şi decorul la amvonul Bisericii din Daneş – practic sunt mai multe nume, posibil să fi fost două-trei persoane cu acelaşi nume, fiindcă apar în registre mai multe căsătorii, la date diferite”, a precizat Teşculă.