Monografia „Dan Alecsandrescu, un împătimit de teatru”, lansată pe scena Teatrului Național Târgu Mureș

Dan Alecsandrescu s-a născut pe 24 ianuarie 1935 la Iași, într-o familie din care făcea parte și actorul Miluță Gheorghiu. După absolvira Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică de la București a început să profeseze ca regizor la Oradea, apoi la Arad (unde a fost regizor și director al Teatrului Clasic Ioan Slavici), apoi la Târgu Mureș, în calitate de regizor, dar și de director, în intervalul 1976-1979, răstimp în care instituția a obținut statutul de teatru național.
Ca regizor, a montat la Târgu Mureș, pe parcursul a două decenii, 41 de spectacole, dintre care 31 la secția română și 10 la secția maghiară.
Ultima parte a vieții i-a fost marcată de o boală gravă, care l-a ținut izolat în casă. Omul de teatru s-a stins din viață în 12 iunie 2012.

Teatrologul Zeno Fodor l-a omagiat pe regretatul regizor dedicându-i o lucrare monografică intitulată sugestiv „Dan Alecsandrescu, un împătimit de teatru”. Cartea a fost lansată la Teatrul Național Târgu Mureș, și nu oriunde, ci chiar pe scena Sălii Mari, cu trimitere directă la activitatea lui Dan Alecsandrescu, înaintea premierei spectacolului „Floor covering – Terminal”, în regia lui Sorin Militaru.
La eveniment au luat cuvântul Nicu Mihoc, directorul artistic al Companiei Liviu Rebreanu, Zeno Fodor, scriitorul Valentin Marica, și Gáspárik Attila, directorul Teatrului Naţional Târgu Mureş.

Un „geambaș” de actori

„E foarte greu să vorbești la trecut de un om pe care l-ai cunoscut, l-ai prețuit, l-ai apreciat, cu care ai lucrat, cu care ai avut rezultate artistice semnificative. Dan Alecsandrescu pentru mine a reprezentat debutul meu în teatrul românesc, la Timișoara, în 1990. A însemnat în destinul meu artistic ceva profund. Eram un actor care încă nu cunoșteam disciplina acestei profesii și pot să spun că debutul meu, atât la Timișoara, unde am debutat sub bagheta domniei sale, cât și aici, la Târgu Mureș, m-a împlinit ca actor și a contribuit la formarea mea. Dan Alecsandrescu lipsește din teatru. Era un „geambaș” de actori, adică dacă spunea ceva despre un tânăr actor, știa ce spune”, a declarat Nicu Mihoc.

O problemă de suflet

Zeno Fodor a precizat că lucrarea a presupus o muncă mai degrabă de compilare a bogatei arhive păstrate din prodigioasa activitate a celui care a fost Dan Alecsandrescu: „Scrierea acestei cărți a fost pentru mine o problemă de suflet. Ne-a legat o relație extrem de strânsă poate și pentru faptul că fiind din aceeași generație, vedeam teatrul la fel, aveam aceleași gusturi, aceleași păreri despre cum trebuie făcut teatru, și asta a făcut ca înțelegerea noastră, și pe plan profesional și în viața personală, să fie excelentă. Cartea nu e scrisă de mine. Eu am strâns tot ce am găsit despre Dan, el era un om care se confesa foarte ușor și foarte des – am găsit multe interviuri date de el, pe care le-am pus în această carte – am căutat cronicile la spectacolele lui, iar eu am găsit 200 de spectacole realizate de el, dar s-ar putea să fi fost mai multe, pentru că a lucrat în aproape toate teatrele din România. Am strâns toate aceste materiale, am strâns fotografii, există și câteva materiale scrise de mine, dar în principal sunt lucruri scrise de alții. Însă eu cred că toate interviurile în care el se confesează, toate cronicile în care sunt discutate spectacolele lui – și au fost unele într-adevăr extraordinare – dau o imagine foarte completă și foarte complexă a artistului și a omului Dan Alecsandrescu.”

Un capitol de istorie culturală

Valentin Marica a făcut o prezentare foarte cuprinzătoare a activității lui Dan Alecsandrescu, punctând repere biografice esențiale, dar și spectacole de referință ale teatrografiei sale.
„Poate să fie cartea aceasta rebeliunea spiritului împotriva barbariei cotidiene. Cartea aceasta, monografie despre regizorul Dan Alecsandrescu, despre omul de teatru, este cartea noastră, a celor care i-am urmărit spectacolele, este cartea celor care i-am simțit semnificația creației scenice, exegeza amplă pe care a adus-o în teatrul românesc. Cartea aceasta argumentează că Dan Alecsandrescu a reprezentat capitol de seamă al teatrului românesc și capitol de istorie culturală. Prin cartea aceasta ne căutăm pe noi, ne așteptăm pe noi”, a declarat Valentin Marica.

Cel care vorbea limba teatrului fanatic

Gáspárik Attila l-a descris pe Dan Alecsandrescu în termeni vii și a făcut portretul unui om care era dedicat în totalitate artei teatrale.
„Fiecare repetiție la Dan Alecsandrescu a fost un spectacol. Juca pentru actori, juca toate rolurile, juca pentru femeia de servici, era ceva extraordinar. Mie mi-a fost frică la început, mă întrebam dacă cunosc limba română atât de mult încât să performez sub regia dânsului? După două zile mi-am dat seama că vorbim aceeași limbă: limba teatrului fanatic. (…) Nu poți ieși din acest rol, de om de teatru: dimineața, seara, peste tot trebuie să servești cumva această scenă, cât ești capabil”, a fost de părere Gáspárik Attila.

Proiect despre viața și activitatea actorului Cornel Popescu

Zeno Fodor a mai făcut o precizare importantă, referitoare la un nou proiect editorial care vizează un nume important al scenei târgumureșene.
„Am început să strâng materiale despre Cornel Popescu, un mare actor pe care l-am avut aici și care, de asemenea, merită să apară într-o carte pentru că a făcut roluri excepționale, iar Cornel Popescu ar fi împlinit în septembrie 75 de ani. Să sperăm că în septembrie ne vom reîntâlni cu o carte despre Cornel Popescu, să-l sărbătorim și pe el și, în timp, și cu cărți despre alții”, a declarat teatrologul.

Andrei VORNICU