Share

Home / Agricultura / Povestea românească a roșiilor din Valea Largă

Povestea românească a roșiilor din Valea Largă

Mereu suntem tentați să credem că produsele românești sunt sub cele venite din afară,  până în clipa în care ne convingem de gustul lor, în cazul în care vorbim de vreun produs alimentar, fruct sau cine știe ce alt aliment  de larg consum. O poveste românească cu gust bun și natural o găsim în comuna Valea Largă, povestită de Stelian Chiroi, producător agricol cu o vechime de peste două decenii. „Mă ocup cu agricultura de aproape 20 de ani, în special în ce priveşte cultivarea legumelor. Aveam la început cultură în câmp, în aer liber, dar din cauza lipsei apei, am trecut pe partea de solarii. Afară, aveam cultivat porumb zaharat, varză, vânătă, gogoşari, ceapă. La modul intens am trecut pe partea de solarii în urmă cu vreo zece ani. În prezent,  cultivăm afară, în funcţie de cum avem apa. Sunt culturi care merg primăvara până dă seceta din  perioada  verii, unde putem să irigăm, în cazul în care avem apă. Apoi, în perioada iulie, august, cum e acum, când seceta e mai accentuată și  nu mai avem apă, atunci nu are rost să muncim afară, deoarece fructul necesită apă mai multă, noi nu mai avem de unde să o  dăm, fapt pentru care ne concentrăm doar pe solarii”, ne-a declarat Stelian Chiroi.

Apa, gestionată cu grijă

Suprafața cultivată în solarii nu e una de neglijat, aici apa fiind gestionată cu grijă,  printr-un sistem de picurare care să asigure plantei necesarul de apă. „Avem în prezent 20 de arii de solarii, iar afară, avem undeva la un hectar. Avem 10 ari incluse în cadrul programului pentru tomate, unde cultivăm doar roşii, la care se adaugă  suprafețe în solarii pentru ardei, gogoşari şi vânătă. În această perioadă,  am renunţat la culturile de afară, şi am trecut totul pe solar , în special datorită consumului de apă. Irigația la plante o avem prin picurare, consumul de apă este astfel mai redus, merge numai la plantă”, spune Stelian Chiroi.

În urmă cu doi ani, Stelian Chiroi a intrat în programul pentru tomate.„Au venit cei de la Direcţia Agricolă, undeva în luna februarie a anului 2017 să ne propună să intrăm în acest program. Practic, programul era început în zona de sud a ţării, noi am intrat pe ciclul II. A fost un pic cam greu la început. Dacă vrei să ieşi mai devreme cu producţia, ai nevoie de material pentru asigurarea căldurii, lemn sau rumeguş, care necesită costuri destul de mari. În principiu, programul pentru tomate ne-a ajutat. Am primit o sumă de 3.000 de euro, condiţia fiind să avem o producţie de 2.000 de kilograme, care apoi să o vindem  pe plan local”, spune fermierul din Valea Largă.

Unde se vând roşile ?

Producția obținută de Stelian Chiroi este valorificată în Tîrgu Mureș, în Piața Cuza Vodă.„Desfacerea o avem în Tîrgu-Mureş, mai exact în Piaţa Cuza Vodă, plus mai livrăm la anumite aprozare. Nu ar fi problemă cu munca, oricum trebuie să lucrăm ceva, dar când ajungem la partea cu desfacerea, atunci apar problemele. De 17 ani avem un punct de desfacere în Piaţa Cuza Vodă din Tîrgu Mureş. Lumea ne cunoaşte, apreciază produsele noastre, ştie că sunt de calitate. Avem de toate, roşii, cartofi, ardei, castraveţi, ceapă, gogoşari, varză.  Concurenţa cu zarzavaturtile şi legumele din import este una inegală. Sunt persoane care duc de la mine roşii, iar pe etichetă nu scriu ”Roşii de Valea Largă”, ci doar ”Roşii România”, lucru care mă cam deranjează. Nu pot să mă cert cu cel care ia roşii de la mine, altfel nu mai cumpără marfă de la mine. Cu toate astea, avem câţiva clienţi care sunt serioşi și care iau în continuu marfă de la mine. În schimb eu le ofer calitate, aspect care consolidează relaţia dintre mine şi clienţi, în beneficiul consumatorului care are la dispoziţie marfă de calitate. Cât privește munca, întrega familie se îngrijeşte de treburile din  fermă. Muncim cu toţii, de la mic la mare, începând de la cei doi copii, soţia, până la părinţi, în funcţie de complexitatea muncii. Care e mai grea, o face unul, care e mai uşoară, o fac copii, practic fiecare avem o contribuţie la bunul mers al activităţii”, spune Stelian Chiroi.

Adaptarea legislației  la nevoile crescătorilor din Ardeal

Deși programul pentru tomate este unul benefic, Stelian Chiroi crede că ar putea fi adaptat condițiilor existente în Ardeal.

„Am tot insistat, ba  la Direcţia Agricolă, ba pe la alte oficialităţi care mai veneau la cumpărături în piaţă, inclusiv la prefect și  la parlamentarii de Mureş. Ne bagă în seamă doar atunci când au nevoie de voturi, în rest, patru ani de zile nimic.Am insistat la acest program pentru tomate, să existe o delimitare, zona Ardealului de zona sudului Cei din sud practic nu fac foc , nu au cheltuială aşa de mare cum avem noi, la ciclul de primăvară, la plantatul cu răsadurile. Din acea sumă de 3.000 de euro, eu poate cheltui 2.000 pentru căldură, în funcţie de cum e timpul. În schimb cei din sud nu au cheltuieli cu căldura, ei sunt cu două, trei săptămâni în faţa noastră în ce priveşte condiţiile de temperatură. Atunci,  normal că planta se dezvoltă, altcumva creşte, iar noi nu putem ţine pasul cu ei. Propunerea mea este să rămână acel termen legal la ei la olteni, până în 31 mai, iar în ce priveşte Ardealul, să se facă zona II, cu un termen până în 15 sau 20 iunie.  Să se facă pe zone acest program, deoarece nu poţi să-l pui pe cel din sud pe picior de egalitate cu cel din Bistriţa sau Mureş. De asemenea, am insistat mult, de cel puţin un an de zile , am ajuns inclusiv la Primăria Tîrgu Mureş, să facem începând cu luna august o zi în piaţă numai cu producători din județul Mureş, de regulă într-o zi de sâmbătă, începând cu data de 10 august. Practic, în fiecare zi de sâmbătă, să fie piaţă doar cu producători din judeţul Mureş. Sper să dureze această iniţiativă, să nu avem parte de alţii aşa zişi producători de prin alte părţi. Noi ne cunoaştem între noi, iar în momentul în care se va încălca această regulă, vom lua atitudine. Ori pornim pe un drum şi ne ţinem de el, să sprijinim producătorul din judeţul Mureş, ori ne vedem de ale noastre. Așa îi sprijinim pe producători, dar şi pe cei din Târgu Mureş, pe cumpărători”, afirmă Stelian Chiroi.

Gustul românesc, autentic  de bun

Povestea românescă a roșilor din Valea Largă nu putea fi completă fără un gust pe măsură.

„Soiurile care le cultivăm sunt cele româneşti, de casă, porodici cum li se mai spun, care nu pot să le ţi două, trei zile.  După masa le adunăm, iar a doua zi dimineaţa le livrăm către consumatori. Multă lume s-a axat  pe soiuri de hibrizi, care fac cantitate. Vorbim aici de o roşie care rezistă mult, indiferent că e secetă, ploaie, condiţii de umezeală, ea rezistă, stă acolo pe plantă o săptămână şi tot aşa rămâne.După ce e culeasă, mai stă în baxuri încă o săptămână. Nu rezistă în supermarketuri lădiţa cât rezistă roşia. În schimb noi ne-am axat pe roşii obţinute din sămânţa proprie. Facem o  producţie mai puţină decât cele care au la bază soiurile de hibrizi, dar în ce priveşte calitatea, nu se compară. În 10 iunie am ieşit cu roşiile la piaţă , unde oltenii vindeau kilogramul cu 2,5 – 3 lei, iar eu vindeam la masă, vizavi de ei, cu 8 lei kilogramul. Cu toate acestea, lumea s-a uitat la calitate.  90 % sunt crescute natural, doar cu gunoi de grajd şi apă, plus câteva stropiri cu substanţe omologate  pentru anumiţi dăunători, nicidecum îngrăşăminte chimice pentru creştere”, declară Stelian Chiroi.

Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regurile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

De asemenea, verificati

ITCSMS Mureș angajează

Inspectoratul Teritorial pentru Calitatea Semințelor și Materialului Săditor Mureș, cu sediul în Sângeorgiu de Mureș, …

Share
Share