Share

Home / Comune / FOTO: Muzeul din Batoș, poartă spre fascinanta lume a tradițiilor

FOTO: Muzeul din Batoș, poartă spre fascinanta lume a tradițiilor

Când vine vorba de zona Batoș, automat gândul te poartă la mere, la vinul Liliac sau la etnicii sași care au scris istorie pe meleagurile comunei de pe Valea Luțului. Dar Batoșul nu trăiește doar din trecut, oamenii prezentului sunt cei care dau farmec acestei minunate comune, printre care și profesorul Ion Biriș. Deși pensionar, cei aproape 50 de ani în care a slujit învățământul din comună și-au pus amprenta asupra sa, fapt pentru care este unul din ghizii cei mai avizați asupra trecutului, mai mult sau mai puțin îndepărtat al comunei Batoș, pe care îl putem descoperi la muzeul comunei, amenajat în clădirea școlii vechi din Batoș. L-am găsit de „Sărbătoarea Mărului” printre obiectele vechi expuse la etaj, primele despre care ne-a vorbit fiind cele legate de munca câmpului: „Sunt foarte multe obiecte care atestă preocuparea oamenilor din aceste locuri pentru munca câmpului și creșterea animalelor. Ocupația predilectă a oamenilor era agricultura, cultivarea cerealelor, viței de vie și a pomilor fructiferi. Se vorbea inclusiv la expoziții, la nivel de județ, de merele de Batoș, care aveau mare căutare, extrem de apreciate și distinse cu diferite titluri. E menționat acest lucru în gazeta „Glasul Mureșului”, un ziar de pe vremuri, precum și despre îndeletnicirile oamenilor din aceste locuri. De exemplu, despre Dedrad se spune că aproviziona cu lapte aproape tot Reghinul, aici erau foarte buni crescători  de animale. La fel și în ce privește cultura cerealelor, ilustrată în muzeul din Batoș prin pluguri, prășitoare, semănători, unelte folosite la secerat. Printre acestea, nelipsitul îmblâciu, însoțit de o desen schematic cu modul de folosire al acestui obiect. De asemenea, avem expus celebrul țăpoi, care aduce aminte de  eroul lui Creangă care a vrut să arunce nucile în pod, hârlețe, greble, sape, plivitori. Nu lipsesc din muzeu presa de struguri, butoaiele, dat fiind tradiția existentă la Batoș și Uila în ce privește vinul și vița de vie, cu producții record. De exemplu, la Uila, în 1952, s-au obținut 19 vagoane de vin. Ajunseseră să depoziteze pe la oameni, iar în final au vândut mustul la un preț foarte ieftin. Era așa de mare producția că nu aveau unde să o depoziteze”, a povestit prof. Ioan Biriș.

Ofurile prezentului

Tristețea ghidului este legată de prezent, fapt pentru care conservarea trecutului, cu toate obiectele care atestă obiceiurile și tradițiile, devine impetuos necesară. „Raportându-ne la ce e acuma, în Uila nu mai există decât un singur producător de vin, din toate viile care au fost și care s-au transformat în nimic. Exact ca în vorba înțeleptului care zice că deșteptul din nimic face ceva, iar prostul din ceva face nimic. Noi am ”reușit” și cu livezile, circa 1.000 de hectare, să le transformăm în teren viran, iar viile să dispară. Așa încet, încet dispar și oamenii satelor, apoi dispare și satul. Păstrăm speranța că totuși cineva se va îndura și va readuce poporul la stadiul în care a fost odată. De aceea, dorim să conservăm aceste tradiții, prin păstrarea acestor obiecte, prin uneltele expuse în cadrul muzeului care redau activitățile casnice ale femeilor, ocupațiile oamenilor legate de creșterea animalelor, de agricultură. Oarecum, era o viață mai sănătoasă în acele vremuri de demult. Bineînțeles că munca oamenilor era foarte grea, pentru că se ara cu pluguri, expuse și ele în cadrul muzeului. Existau situații în care oamenii săraci foloseau o singură vacă, de aici și prezența în muzeu a jugului pentru o singură vacă, la fel cum sunt cele pentru două vaci, se foloseau animalele, iar oamenii munceau foarte mult, și valorificau fiecare suprafață de pământ. Practic, nimic nu se irosea”, a afirmat prof. Ioan Biriș.

Despre învățământul  de odinioară

Un aspect important reliefat în cadrul muzeului comunei Batoș este cel al educției. Ajuns în muzeu, îți fură privirea un obiect inedit, respectiv un ghiozdan din lemn cu o vechime de un secol, după cum ne spune gazda noastră, prof. Ioan Biriș. „Este inedit cum erau conservate lucrurile, atât în ce privește ghiozdanul, cât și celelalte obiecte. În acest ghiozdan expus în muzeu găsim și un caiet din 1946. Se poate observa modul de lucru din acele vremuri, la clasă se scria cu creionul, iar acasă temele se făceau cu cerneală. Se observă în acest caiet modul extrem de ordonat al elevului căruia a aparținut acest caiet. Ghiozdanul era făcut complet din lemn, unde se puneau caietele sau eventual tăblițele. Cel mai probabil a aparținut unei persoane dintr-o familie de meșteri, în rest se  folosea tradiționala traistă în loc de ghiozdan. Ghiozdanul era folosit de mai multe generații de elevi, nu doar de unul singur, la fel cum foloseau îmbrăcămintea și încălțămintea. Oamenii erau ceva mai conservatori, nu făceau atâta risipă ca cei din ziua de azi”, a spus prof. Ioan Biriș. Despre școala de odinioară, prof. Ioan Biriș are numai cuvinte de laudă, bazată în primul rând pe disciplină și respect. „Se lucra în condiții mai grele, cu clase simultane. Se aplica sistemul monitorial. Cei din clasele mai mari, a IV-a de exemplu, supravegheau și îi controlau pe elevii din clasa I. Școala era privită ca pe o instituție. Așa cum biserica era concepută ca ceva sacru, la fel și școala era privită ca pe ceva extrem de important, iar învățătorul se bucura de o apreciere și prețuire față de comunitate. Oamenii au înțeles acest lucru și îi ajutau pe învățători. Din mediul nostru au ieșit doctori în științe, oameni de valoare. În perioada veche, era școală în fiecare sat. Începând cu 1864, de pe vremea lui Cuza, în fiecare sat se făcea școală, deoarece învățământul primar era obligatoriu și gratuit. Clase primare au fost în fiecare sat. La Uila de exemplu, au fost șapte clase pentru germani, la fel și la  Batoș unde era și ciclul gimnazial. La Goreni era pentru maghiari, iar la Dedrad, de asemenea era ciclu gimnazial. Nu a existat an în care să nu funcționeze învățământul în satele din comuna Batoș”, a precizat Ioan Biriș. Mărturii în ce privește învățământul din comuna Batoș regăsim în cronicile vremii. „În 1875, a făcut o vizită la Batoș episcopul Georg Daniel Teutsch care relatează amănunte despre școlile din zona Batoș, despre dotări și despre activitățile învățătorilor. Mai avem relatări despre activitățile desfășurate de învățători, acele întâlniri metodice. Mai mult decât atât, în Batoș și Goreni, unde era învățământ în limba română pentru clasele primare, veneau învățători din toate satele învecinate, și în afară de ora propriu-zisă, mai aveau referate și activități practice. De exemplu, făceau demonstrații despre cum se plantează un pom sau despre cum se fac anumite lucrări din gospodărie. Ca și concluzie, se respecta un program riguros de către învățători, iar elevii participau la toate cursurile”, a subliniat prof. Ioan Biriș. Astea fiind spuse, dacă aveți drum prin zona Batoș, pe lângă Biserica Evanghelică, Crama Liliac, nu evitați muzeul din Batoș, situat în  clădirea școlii vechi, locul unde puteți descoperi lucruri interesante despre rânduiala de odinioară a oamenilor care populau aceste meleaguri, una pe cât de fascinantă, pe atât de plină de învățăminte.

Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regulile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

De asemenea, verificati

În căutarea surâsului copiilor diabetici

Asociația Caritabilă Claudia Carmen Pescar împreună cu Asociația Copiilor și Tinerilor Diabetici (ASCOTID) Mureș organizează …

Share
Share