Home / Editorial / Au trecut primii 30 de ani

Au trecut primii 30 de ani

Distribuie

Brucan ne-a prevestit că ne vor trebui 20-30 de ani să ne revenim. Lumea l-a înjurat. Iată că 30 de ani nu ne-au fost de ajuns… De ce?

Comunismul a produs un tip special de om. Omul fără omenie. Omul fals, omul fățarnic. Omul mincinos. Omul care a trăit din minciună. Omul care nu prețuiește viața semenilor săi. Omul care trăiește cu frică. Omul care atunci când devine puternic, sfidează și se impune, chiar dacă este conștient de nulitatea sa. Omul care se descurcă, care eludează legea, și care finalmente când devine puternic, abuzează de poziția sa. Omul ne-om. O caricatură vie. De asta vedem atâta revărsare de minciună de prostie, de sfidare, de ne-păsare, de incapacitate de adaptare.

De asta ne pleacă și tinerii. Simt instinctiv, intuiesc că aici nu au loc de atâta răutate și prostie. Simt că se irosesc.

Toate acestea sunt urmările comunismului, fără nici o îndoială.

Nostalgicii comunismului sunt nostalgici după un coteț și o oală cu mâncare proastă, dar sigură. O oală care ni se dădea… Nu neapărat la timp, dar venea. Era după colț, sau încă pe câmp, da` cei care criticau Vocea Americii și Europa Liberă spuneau ca nu a murit nimeni de foame pe vremea lui Ceaușescu. Așa este. N-a murit nimeni de foame.

Acestea sunt așteptările unui om, sau ale unui animal de povară ?

Așadar care este orizontul de speranță ? Câți ani mai trebuie să treacă ca cei născuți în comunism, crescuți în <spirit> comunist, să dispară din funcțiile publice, din politică. Cel puțin încă 10 ani. Moise i-a purtat pe evreii care au fost sclavii egiptenilor 40 de ani prin pustiu, până când copii acestora au ajuns în țara promisă. Cum ar fi putut un sclav să se simtă stăpân ? Cum puteți crede că un comunist va avea vreodată comportament liberal, sau va fi un democrat, sau va respecta libertatea de opinie a unui alt om…

Proclamația de la Timișoara, punctul 8, George Șerban, rămân istorie.

Problema este în sufletul și mintea oamenilor. Cei care ar fi trebuit să fie păstorii neamului, care au spovedit și împărtășit oameni politici, judecători, procurori, securiști, pentru o donație, pentru o biserică mai mare, pentru niște ziduri, pentru o parohie mai mănoasă, păstorii aceștia sunt principalii vinovați pentru starea de lucruri în care ne aflăm. Fără nici o îndoială.

Au fost și au rămas căldicei. Le-a fost frică, unde nu era frică…

Cei care vor rămâne aici, născuți liberi, după `89, peste un deceniu vor avea 40 de ani. Oameni maturi, dar  încă tineri.

Dacă își vor dori o altă țară, un alt viitor, sunt așteptați să și-l croiască.

Gabriel AOȘAN

 


Citește și despre proiectul „Cu ochii larg deschişi”:

 

Cinci docufiction despre căderea și ridicare din abuzul de droguri

 

Sticker/Cine sunt eu? – o parabolă a pierderii identității din cauza drogurilor

 

”Dealerul morții”, evadare din ”infernul drogurilor”

 

Clean-up. Curajul Mădălinei

 

Povestea lui Mircea

 

Povestea Melaniei, nevoia de iubire şi atenţie satisfăcută cu droguri

   

De asemenea, verificati

Între ”divertisment” și ”puțină educație”

Distribuie Marți seara a debutat la Palatul Culturii cea de a XVIII-a ediție a Festivalul …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regulile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 120 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.