Home / Editorial / O stâncă la malul mării

O stâncă la malul mării

Distribuie

Glăsuirea înseamnă Cuvânt și Cuvântul a fost dintru început și tot ce s-a făcut, că e al nostru, că e pentru semeni, s-au săvârșit doar prin El; pentru cei ce cred, El este Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat și Lumină din Lumină, pentru ceilalți rămâne un dor și neliniște până când se vor așeza și ei.

Fiecare ne străduim în felurite chipuri ca să facem pași spre ajungerea la starea bărbatului desăvârșit. În acest sens ajutorul cel mai substanțial vine prin harul lui Dumnezeu, ca Cel, care, ca un Părinte, își iubește fiii și nu lasă pe nimeni deșert; brațele Lui întinse în semnul Sfintei Cruci îmbrățișează și-l repune în drepturi pe tot fiul întors, pentru că moartea păcătosului nu aduce niciun folos.

De cele mai multe ori, ca să rămânem cu mintea deschisă, îmbărbătarea ni se face prin alți semeni, sporiți față de arșița noastră, unii dintre ei fiind cei care au darul apostoliei și-l duc mai departe punându-și mâinile peste capetele noastre, adesea lipsite de înțelegerea responsabilității la  care suntem desemnați și trimiși, nu până la marginea pământului, ci până aici, aproape, la baza pajiștei îmbietoare ca o ispită de păcat

Sfântul Post al Paștilor e un timp oferit ca să ne lăsăm mângâiați de vântul mătăsos ce strecurându-se printre razele încălzitoare și luminoase, să ne începem desțelenirea, să ieșim împreună cu albinele, cu iarba și florile la Lumina Celui care ne vrea înviați și așa avem șansa, ca săvârșind cele trasate de El cu dragoste  să-I devenim prieteni.

Atunci întâlnim minunea: noi, trăind ca prieteni ai Domnului, având orizontul deschis spre cunoaștere.

Anul acesta am cunoscut o altfel de înfățișare, nimic din ce știam și totul nou sub soare. Ni s-a pus în față o altfel de posibilitate, cea a coborârii cât mai mult în noi înșine, a explorării celorlalți din casa și inima noastră, de a reamenaja locul de trăire într-un nou Ierusalim, de a ne pleca genunchii și de a rosti cu umilința smereniei: ”Dumnezeule, milostiv fii mie păcătosului”.

Și așa, undeva la malul mării, asemeni Sf. Ioan Botezătorul, la râul Iordanului, o frunte plecată în fața Altarului de jertfă și o mână întinsă ca pentru Sf Apostol Petru, de a nu cunoaște scufundarea, ne-a chemat la împreună rugăciune, la împreună îngenunchere, la împreună comunicare în acea iubire care nu cade niciodată, un vlăstar al mândrei Bucovina, coborând pe Bistrița cu harnicii plutași, ne-a arătat că umerii străvechilor și totuși noilor valuri, pot purta și sarcina noastră.

Fără a se pune cu puterea talazului care ne voia sub obroc, a stat drept, ferm, primind orice biciuire care se transformă, prin devotament și devoțiune în ploaie hrănitoare pentru suflet spre rod bogat. S-a dovedit un catarg care ține corabia în echilibru și ca un far precizându-ne că există cale. Gata săritoriu la necazul chiar celui mai uitat semen sau a celui din urmă preot, gata de a bălsăma cu ascultarea vocile pierdute-n grijile unei lumi neroade, gata de a dezlega ceea ce Domnul și Învățătorul primește în ceruri ca revenire, gata de a nu prididi să meargă cât de departe pentru a turna vin și untdelemn, gata de a o lua de la început și mai ales, gata de a iubi cu iubire chiar pe cei care nu-l iubesc de niciun fel.

Constănțenii pot spune cu bucurie gândindu-se la Sf. Apostol Pavel, că poate au mulți învățători, mulți îndemnători, mulți înțelepți, dar sigur au un părinte, un păstor care intră tot timpul pe ușă și merge tot timpul înaintea oilor lui, ducându-le la limanul cel lin și neînviforat. Curcubeul s-a ridicat din valurile înspumate ale mării arătându-ne că nici boala, nici lipsa materială, nici distațarea prăjinii, nici scrisuri, ne pot sta împotrivă atunci când rugăciunea devine viață, când slujirea devine viață, când dragostea e viață.

Rugăm pe Păstorul Cel Înviat din morți, pe Dumnezeul nostru, să poarte aceeași grijă de păstorul tomitan și inspirându-l cu harul Sfântului Duh, să ni-l țină făclie ce luminează tuturor celor din casă.

Cu multe amintiri plăcute și cu puzderie de gânduri neîmpărtășite,

părintele Avacum


Citește și despre proiectul „Cu ochii larg deschişi”:

 

Cinci docufiction despre căderea și ridicare din abuzul de droguri

 

Sticker/Cine sunt eu? – o parabolă a pierderii identității din cauza drogurilor

 

”Dealerul morții”, evadare din ”infernul drogurilor”

 

Clean-up. Curajul Mădălinei

 

Povestea lui Mircea

 

Povestea Melaniei, nevoia de iubire şi atenţie satisfăcută cu droguri

   

De asemenea, verificati

FOTOREPORTAJ: ”Gala Aniversară Zi de Zi 20 de ani” în peste 250 de imagini

Distribuie Cotidianul mureșean Zi de Zi și-a sărbătorit cele două decenii de activitate în cadrul …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regulile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 120 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.