Scrisoare către Târgumureșeni

18 august 2020

Dragi prieteni români, Ultimii ani pe care i-am trăit împreună, în orașul nostru, au fost niște ani grei.

Pur și simplu am fost blocați într-un trecut cenușiu, prăfuit, fără nicio perspectivă reală, au fost ani în care tinerii au ales să studieze și să muncească în alte părți pentru un trai decent, lăsându-și acasă părinții și propria identitate. Am văzut împreună cum orașul Târgu Mureș și-a pierdut imaginea reală, unicitatea și elita, speranța unui viitor mai bun.

Provin dintr-o familie și dintr-o comunitate care trăiesc în mijlocul unei majorități.

Cu toate acestea, m-am simțit mereu liber și am ales ceea ce am vrut și vreau să fac, ceea ce am dorit și doresc să devin. Încă din copilărie am învățat să mă adaptez oricărei situații, să iau tot ce este mai bun de la ambele comunități, să învăț și să devin puternic. Am crescut alături de români, mi-au fost mereu aproape, mi-au fost prieteni, iar mai târziu, mulți dintre ei mi-au devenit colegi și colaboratori.

Am fost și sunt extrem de deschis la tot ce înseamnă natura umană, lumea și frumusețile ei. Am ales să studiez și să mă specializez în afara țării, nu pentru că aici nu aș fi găsit ceea ce căutam, însă mereu am dorit să acumulez experiențe noi și să aplic în țara mea tot ce înseamnă plus valoare.

De ce candidez?

Ca să pot oferi tuturor tinerilor din Târgu Mureș, celor care aleg să plece afară și să se specializeze, un motiv solid care să îi determine să se întoarcă și să rămână acasă. Să-și întemeieze aici o familie, pe pământul natal, să aibă aici garanția bunăstării și calitatea vieții pe care o doresc, condiții pe care acum consideră că nu le pot avea acasă.

Candidez ca să pot oferi o viață decentă persoanelor în vârstă, celor care au trăit în vremurile cumplite ale comunismului și încă mai au puterea să spere într-o schimbare, acea schimbare pe care au visat-o și care nu s-a produs până acum, după 30 de ani de la căderea regimului totalitar.

Vreau să pot oferi meleagurilor mele natale imaginea unui oraș european al secolului XXI, deschis și modern, cu o administrație locală eficientă, un oraș curat și sigur, un loc de referință în țara mea și vizibil în exterior.

La 27 septembrie vom ieși la vot! Vom ieși cu toții! Și eu, și fiecare dintre dumneavoastră.

În acest moment nu se mai pune problema de a alege între un ungur sau un român; acum alegem între trecut și viitor. Alegem între un sistem corupt și putred și între competență și profesionalism asumat. Oamenii care îmi sunt acum alături, ca echipă, sunt și maghiari și români, singurele criterii fiind implicarea și profesionalismul. Competența va fi baza parteneriatului și colaborării pe care va fi construită noua instituție a primariei în Târgu Mureș.

Dragi târgumureșeni,

Haideți să punem punct trecutului și să deschidem o nouă pagină pentru viitor. Un viitor al nostru, pe care să-l construim împreună pentru noi și pentru copiii noștri, pentru generațiile următoare. Să renunțăm să gândim în stereotipiile vehiculate de ani buni, potrivit cărora “Ungurii vor să ne fure Ardealul!”. Ardealul este pământul natal și pentru români și pentru maghiari. Cu toții ne-am născut aici, aici trăim de generații și tot aici ne-am format familiile și identitatea, AICI suntem ACASĂ!

Este momentul în care fiecare dintre noi poate să contribuie la acea schimbare pe care o dorim cu toții. Numai prin votul nostru putem aduce mult așteptata schimbare la care visăm de decenii. Vom învăța unii de la alții, români și maghiari deopotrivă. Granița dintre cele două mari comunități va dispărea, cu fiecare pas pe care îl vom face, oricât de mic ar fi acesta. Blocajul și distanțarea întreținute, continuu, de mai bine de 20 de ani, în tot ceea ce înseamnă identitate culturală sau etnică, nu au cum să mai existe într-un oraș european. Să fim deschiși și să găsim punctele comune care ne unesc și nu diferențele care încă ne dezbină.

Vom câștiga! Nu eu, Soós Zoltán, vom câștiga noi, târgumureșenii. Victoria va fi a noastră, a tuturor și astfel vom putea face primul pas sigur spre acea normalitate și decență care au dispărut din peisajul nostru de zi cu zi.

Noi toți așteptăm de douăzeci de ani ca orașul nostru să fie casa noastră și nu locul în care să ne simțim blocați într-un trecut dureros! Orașul în care vom dori întotdeauna să ne întoarcem și să trăim și nu locul din care vrem dorim să fugim cât mai repede spre alte meleaguri. Așteptarea s-a terminat! A venit momentul schimbării! Doar împreună vom reuși!