Biserica fortificată de la Cloaşterf, un tezaur redescoperit

„Tezaure fortificate – redescoperite”, aşa se numeşte condensat proiectul finanţat din fonduri structurale datorită căruia Biserica fortificată de la Cloaşterf, operă a meşterului Ştefan Ungar din Sighişoara, şi-a redobândit strălucirea de altădată. Iniţiat de Consistoriul Superior al Bisericii Evanghelice, proiectul a beneficiat de finanţare nerambursabilă din partea Uniunii Europene de 14,362 de milioane de euro, restul de sumei, de aproape 8 milioane de euro, reprezentând contribuţia Guvernului României şi a beneficiarului.

Cetate de apărare

Patronată de Sf. Nicolae, biserica actuală a fost ridicată pe ruinele unui alt lăcaş de cult între 1521 şi 1524. Unicitatea bisericii de la Cloaşterf este dat de faptul că aceasta a fost edificată încă de la început ca o cetate de apărare. Biserica sală cu cor poligonal a fost construită cu cat de apărare, deasupra navei şi a corului, cat prevăzut cu guri de aruncare între contraforţi. De asemenea, zidul poligonal din incintă a fost prevăzut cu patru turnuri de apărare, cu acoperişul într-o singură apă, înclinată spre interior, câte unul în fiecare colţ. În 1819, turnul de poartă din partea de sud-est a fost înlocuit cu clopotniţa care se înalţă şi astăzi. Locuinţa paznicului cetăţii datează din aceeaşi perioadă, locuinţă ce a fost restaurată şi transformată într-o cameră de oaspeţi din grija voluntarilor Mihai Eminescu Trust.  

Mai târziu, când invaziile otomane nu au mai reprezentat un pericol, inclusiv în secolul trecut, cele trei turnuri – fiecare al unei vecinătăţi, au devenit depozite pentru carnea şi slănina localnicilor. Duminica după ce la ora 7 se trăgeau clopotele, fiecare familie venea şi se aproviziona pentru o săptămână cu alimentele ce purtau ştampila casei pentru a fi deosebite de ale celorlalte familii. La ora 9 începea slujba.

Interiorul bijuteriei bisericeşti e spectaculos de frumos, cu altarul în stil baroc ce este opera pictorului sibian Andreas Hermann, având ca scenă centrală Răstignirea şi pe fiecare latură reprezentările în lemn ale Sfinţilor Petru şi Pavel, cu mobilierul de secol XVII – XVIII, încă bine conservat, în stil baroc popular, cu strane cu panouri pictate, reprezentând biserici fortificate fanteziste, şi picturile murale, aproape intacte, de la balcoane cu modele florale, datate din secolele XVI şi XVII.

Unele legende consemnează că un tunel de evacuare, cel mai probabil, făcea legătura între biserica fortificată şi exterior.

Biserica este închisă în mod normal, putând fi însă vizitată contra unei sume de bani ce se donează lăcaşului de cult. Rareori se organizează aici ceremonii religioase, atâta vreme cât ultima familie de saşi a plecat din Cloaşterf, sat aparţinând comunei Saschiz, în 1993, cum ne povesteşte păstrătorul cheilor bisericii cetate.

Text: Ligia VORO

Foto: Eliodor MOLDOVAN