Ioan Chiorean, de la producție la procesare în domeniul agricol

Zona de câmpie a județului Mureș oferă numeroase exemple de oameni gospodari, reprezentanți ai agriculturii care, contrar tuturor dificultăților, continuă să țină capul sus și să păstreze vie dragostea pentru pământ și animale. Un astfel de exemplu este și cel oferit de Ioan Chiorean, fermier din localitatea Sânmărtinu de Câmpie, comuna Râciu, destoinic gospodar al satului natal.

Legăturile cu agricultura datează din perioada copilăriei, Ioan Chiorean trăind într-o familie unde creșterea animalelor era la ordinea zilei, conexiuni care au început să-și arate roadele în 1994, când a decis că e momentul să dezvolte o activitate agricolă.

„În prezent să lucrez undeva la aproximativ 60 de hectare de teren. În urmă cu trei ani ne-am extins, în sensul că am constuit o fermă nouă, un grajd cu o capacitate de 50 de vaci cu lapte, dar care urmează să fie mărit. În această locație mai avem și tineretul bovin. Mai am pe pășune junincile gestante și vacile care nu dau lapte. Tot ce am construit a fost făcut pe banii mei, nu am luat un leu de la bancă, nu am apelat la credite sau alte surse de finanțare, totul a fost făcut cu eforturi proprii”, spune Ioan Chiorean.

Politică chibzuită

Utilaje necesare muncii câmpului și lucrului în zootehnie nu puteau lipsi din cadrul fermei condusă de Ioan Chiorean, de la cele mai vechi la utilajele cele noi, condiție esențială pentru o activitate de succes.

„Am toată gama de utilaje necesare într-o fermă care se respectă, mai puțin combina de păioase. Nu unul, nu două, ci nouă tractoare am, inclusiv tractorul cu care am început în 1995, un McCormick D-514 pe care l-am modificat și care pornește și acum la prima cheie, chiar dacă are o vechime impresionantă, de mai bine de o jumătate de secol. La polul opus se află și tractoare noi, cum e cel fabricat la Reghin de către compania IRUM. Politica a fost una extrem de simplă și de chibzuită în ce privește achiziția de utilaje, cum primeam subvenția, cum o investeam, inclusiv în ce privește utilajele. Eu nu mi-am luat mașini scumpe, tot felul de jeepuri precum alții, am fost ceva mai cumpătat în această privință, mai important a fost să mă îngrijesc de utilajele din fermă”, declară Ioan Chiorean.

Producția vegetală este destinată în totalitate furajării animalelor, iar cea de lapte este procesată și valorificată la trei puncte de vânzare din Târgu Mureș.

„Nu vând cereale, tot ce produc dau la animale, și aici mă refer la porumb, grâu, orzoaică, porumb siloz și lucernă pe care o cultiv pe o suprafață de 40 de hectare. Am un spațiu de depozitare propriu, deci furajarea mi-o asigur fără nicio problemă. În ce privește producția de lapte, procesez undeva la 600 de litri de lapte pe zi. Nu producem lapte care să fie apoi vândut, doar procesat de către noi. Din laptele care îl producem facem produse precum cașul, urda și telemeaua. Valorificăm aceste produse în trei locații din Târgu Mureș, respectiv piețele agroalimentare din Unirii, Dacia și cea din zona Diamant”, afirmă Ioan Chiorean.

Produse de calitate

Procesarea laptelui are la bază o rețetă simplă, dar atât de veche și de eficientă, aspect care stă în spatele calității produselor.

„Calitatea produselor noastre este data de modul de procesare. Exact cum se făcea acasă pe vremuri, rețetă de la care nu ne abatem deloc. Pe timp de vară duc marfa la Târgu Mureș trei zile pe săptămână, lunea, miercurea și vinerea. Să nu exagerez, lumea stă efectiv la coadă să cumpere de la noi, vindem marfa în totalitate. Acest lucru dovedește un lucru, calitatea. Aici trebuiesc menționate anumite aspecte care conduc la această calitate. Noi în primul rând nu luăm smântâna de pe la lapte, aspect care contribuie la gustul produsului final. Mai mult de atât, de aceste produse se îngrijește o femeie extraordinară, Vetuța, cea care m-a pus efectiv pe picioare. Multă lumea mă întreabă ce rețetă folosim de iasă cașul și urda atât de bune. E o poveste cu această rețetă. Am avut mai mulți care tot au venit să facă cașul la noi în fermă, dar la niciunul nu ieșea așa de bine cum o face Veta. Ea cunoaște rețeta, dar nu pot să o divulg deoarece efectiv o ține secret și nu vrea să o spună la nimeni. Mereu merge la sigur cu această rețetă, nu dă greș niciodată în ce privește calitatea produselor care le facem”, spune Ioan Chiorean.

Munca în zootehnie e frumoasă văzută din exterior. Dar…

„Cel mai indicat pentru cineva care vrea să știe cum e munca în agricultură este să vină să o vadă din interior. E muncă non stop, nu ai zile libere, nu ai sărbători, tot timpul ai de lucru. La mine pot spune că e un caz fericit, în sensul că am mereu două, trei, chiar patru rezerve în ce privesc oamenii. Forța de muncă e rezolvată la mine. Am doi băieți foarte buni pe care mă pot baza de fiecare dată, la fel și restul oamenilor care lucrează pentru mine, fiecare își face treaba acolo pe felia lui, lucru care contează foarte mult în ce privește bunul mers al activității. Sunt oameni care lucrează pentru mine chiar și de 28 de ani, sunt cu familia și lucrează pentru mine. Este foarte important să ai oameni pe care să te poți baza la orice fel de muncă, cu animalele, cu sera, cu procesarea laptelui, practic la tot ce e nevoie”, declară Ioan Chiorean.

Munca, cel mai bun medicament

Probleme medicale nu doar că nu l-au făcut să renunțe, ci mai tare l-au întărit pe Ioan Chiorean. „În urmă cu opt ani am suferit un accident vascular cerebral. La un moment dat am simțit că mi se amorțește gura, mâna stângă și piciorul, și nu am mai putut funcționa la capacitatea normală. Cel mai bun tratament la acel necaz a fost munca. Nu m-am lăsat doborât de acel atac. Doctorul mi-a spus să stau și să nu fac nimic, chiar mi-a sugerat să mă pensionez, idee pe care am respins-o din start. Auzi acolo, cum să mă pensionez eu la vârsta de 45 de ani cât aveam la momentul accidentului cerebral vascular, așa ceva e de neconceput. Poate nu era rău dacă mă pensionam, mă învățam și cu viața de la bloc”, spune zâmbind Ioan Chiorean.

Am apelat la un exercițiu de sinceritate și l-am întrebat pe Ioan Chiorean dacă ar fi să o ia de la zero, ar mai alege agricultura?

„Cu siguranță, nu. Chiar și la copiii mei le-am spus, orice faceți, dar agricultură nu. E un microb mare, îți intră în sânge și de care nu mai scapi. Mă întreabă lumea de ce am așa de multe animale. Nu renunț la ele, chiar dacă aș avea cui să le vând, dar le țin pentru că-mi plac. Asta e slăbiciunea mea, pasiune aș putea să-i spun. Cum sunt alții cu porumbeii sau cu alte animale, așa sunt eu cu vacile”, a fost răspunsul tranșant oferit de Ioan Chiorean.

Subvenție pe ce produci

„Mi-e greu să-i înțeleg pe cei care se tot plâng, de merg la București și fac tot felul de proteste că le trebuie subvenții mari. Dacă ar fi după mine, eu nu aș da subvenții la animale dacă nu ai și producție. Mulți țin aceste animale doar pentru subvenție fără să-și bată capul cu alte lucruri. De bine de rău e bine, deși îi aud pe mulți care se tot vaită cât de greu le este în agricultură. Da, e greu, dar nu ne obligă nimeni să facem asta, iar pentru cei care tot se plâng, să se ocupe atunci de altceva sau să meargă la castraveți sau sparanghel în Germania, să vadă acolo cum e”, și-a încheiat povestea fermierul.

Alin ZAHARIE