VIDEO-INTERVIU cu mureșeanca Anda Tenie, viitoare doctorandă la Harvard

Cotidianul Zi de Zi vă invită să faceți cunoștință cu Anda Tenie, o tânără ce a plecat de acasă, din Târgu Mureș, cu încredere, curaj și bineînțeles, cu o pasiune necontenită pentru matematică. După ce a absolvit Colegiul Național „Alexandru Papiu Ilarian”, aceasta a fost admisă la Universitatea Columbia din Statele Unite ale Americii. În prezent, Anda Tenie este nerăbdătoare să înceapă cursurile de doctorat la Universitatea Harvard. Tot acest periplu are la bază aceeași pasiune care a și determinat-o să îndrăznească. În cele ce urmează, veți afla despre școlile americane, despre „secretul succesului”, despre dragostea pentru matematică și despre această fată care făcând ce-i place, ne face mândri acolo departe…

”Am început să lucrez la matematică încă de mică”

Reporter: Stăm de vorbă cu Anda Tenie, o târgumureșeancă ce de-a lungul timpului s-a remarcat prin performanțele sale, despre care o să o rog să ne povestească în continuare. Dar pentru început, Anda îți uăm bun venit „acasă” și te rog să te prezinți mureșenilor așa pe scurt.

Anda Tenie: Mulțumesc! Numele meu este Anda. Sunt din Târgu Mureș. Am stat aici până la terminarea liceului, după care am plecat în Statele Unite pentru facultate și acum mai departe pentru doctorat în matematică.

Rep.: Spune-ne care a fost parcursul tău școlar înainte de a pleca în SUA.

A.T.: Pot spune că am început să lucrez la matematică încă de mică. A fost materia care mi-a plăcut cel mai mult și la care mă și pricepeam. Inițial pasiunea a început cu concursurile școlare la matematică și olimpiadele, cumva acestea mă atrăgeau pentru că problemele erau mai interesante, mai provocatoare. Uneori necesitau și puțină imaginație pentru a descoperi o rezolvare mai originală și toate acestea cumva mă atrăgeau. Apoi, mergând în liceu, am observat și că îmi place foarte mult materia în sine și mi-am dorit să continui pe matematică. Au fost și foarte mulți profesori și învățători care m-a ajutat foarte mult în parcursul acesta, în Târgu Mureș.

Acceptată la cinci universități de top

Rep.: După absolvirea clasei a XII-a ai fost acceptată la cinci universități de prestigiu. Ce te-a determinat să faci alegerea pe care ai făcut-o și care a fost de fapt alegerea?

A.T.: Da, am fost acceptată la câteva universități din UK și la Columbia în New York. Până la urmă am ales să merg la Columbia. Mi s-a părut mai tentantă oferta de acolo, în primul rând pentru că sistemul de învățământ este foarte diferit față de ce era în Europa. Spre exemplu, cursurile le puteam alege, eu îmi puteam selecționa cursurile pe care doresc să le iau în funcție de ce îmi place mai mult, în loc să iau cursurile care erau deja propuse de către profesori. Aveam și alte cursuri pe lângă matematică, de exemplu unele care mi-au plăcut multe au fost cele de literatură, artă, gândire critică și așa mai departe. Am avut și o bursă financiară mai bună în Statele Unite, care acoperea toate cursurile de studii, cazare, masă, deplasare cu avionul și atunci a fost și mult mai tentant pentru mine și din acest punct de vedere.

Rep.: Ai zis de cursurile de literatură și artă. Cumva o pasiune din aceasta ascunsă a ta, e și latura artistică?

A.T.: Pot zice ca apreciez, nu sunt un expert în teoria artei sau ceva de genul, dar apreciez. Merg la muzeu sau la o piesă de teatru…

Rep.: Dacă ar fi să ne uităm puțin retrospectiv în timpul anilor de liceu, spune-ne de concursuri, de olimpiade, ce rezultate ai obținut, cum te-ai remarcat prin acestea.

A.T.: Am început să particip la olimpiade încă din clasa a V-a și am mers la olimpiada națională în toți ani de gimnaziu și liceu. Am reușit și să iau niște medalii acolo, câteva medalii de argint, câteva de bronz, dar consider cumva că cel mai important a fost faptul că am întâlnit mulți oameni care au continuat și pe matematică și cumva am împărtășit pasiunea aceasta cu alți prieteni.

Rep.: Povestește-ne puțin despre perioada studenției din America.

A.T.: Mi-a plăcut foarte mult acolo, cumva și profesorii erau foarte deschiși să ne ajute. Am vorbit de multe ori cu profesori, i-am întrebat dacă am putea lucra un proiect împreună și au spus „cum să nu”. Și apoi ne-am văzut pe perioada verii de câteva ori pe săptămână și pe Zoom am fost odată, în perioada pandemiei, când am venit în România, vara trecută. Și lumea era foarte darnică din punct de vedere al ajutorului sau al timpului acordat și studenții mi s-au părut într-un fel să aibă un aer mai colaborativ decât aici. Încercam cumva să ne ajutăm unii pe alții. Am făcut și parte dintr-un club de matematică, unde organizam anumite seminarii în care în fiecare săptămână un profesor venea și de un fel de lecture talk, ceva de genul acesta, și după aceea aveam cină care era finanțată de departamentul de mate și cumva era și ideea aceasta de comunitate, care mi-a plăcut foarte mult.

Rep.: Cum te-ai acomandat sistemului de învățământ din SUA? Ai fost nevoită să iei meditații în particular?

A.T.: Nu, acolo nu se practică acest lucru așa de mult. Sunt și anumite ore pe care profesorul le are și putem merge să-l întrebăm. De exemplu, dacă am un curs cu un profesor, acesta are două ore pe săptămână în care petrece timp cu noi, cu cei care ar avea nevoie de ajutor la temă, sau să zicem că nu am înțeles o teoremă în clasă, ne poate explica încă o dată sau ne ajută să profundăm mai mai bine. Deci da, mi s-a părut suficient. Ce mi-a plăcut mult la Columbia a fost și că am avut oportunitatea într-un fel să predau și eu, încă din anul II, am putut fi un fel de ajutor de profesor. Se numește teaching assistant position, prin care puteam să țin două ore pe săptămână pentru un anumit curs, în care să-i ajut pe pe studenți și le și corectăm temele sau testele.

Rep.: Foarte interesant! Cu ce rezultate ai absolvit facultatea?

A.T.: Acolo e puțin diferit decât aici, nu e un clasament, să zicem locul 1, 2 sau așa… Am primit un premiu de la departamentul de mate pentru lucrarea mea de licență în matematică. Sunt unul dintre cei doi studenți care a primit acest premiu.

De la Columbia la Harvard

Rep.: Urmează doctoratul la Harvard. Cum ai ales asta? Cum ai reușit?

A.T.: Procesul de aplicare a fost destul de complicat, cum a fost și la facultate de altfel. Am aplicat anul trecut, a durat destul de mult procesul, aproape 5 luni în care am avut multe materiale de pregătit. Am fost foarte bucuroasă să fiu acceptată la multe dintre facultățile la care am aplicat și atunci am avut și posibilitatea de a alege locul unde-mi plăcea cel mai mult sau unde mmă simțeam cel mai bine. Acolo, după ce ești acceptat, fiecare program de doctorat te invită să vizitezi facultate respectivă și să întâlnești anumiți profesori cu care ai vrea să lucrezi sau să discuți cu alți studenți, să vezi puțin unde ți-ar plăcea mai mult să fii. Am vizitat anumite facultăți, printre care Princeton, Brooklyn, MIT și Harvard și cumva la Harvard mi se părea că sunt mulți profesori cu care mi-ar plăcea să lucrez și atunci aș avea mai multe opțiuni și comunitatea mi se părea mai primitoare, mai prietenoasă. Simțeam cumva că e un loc pentru mine.

Rep.: Cât de dificil a fost să ajungi aici în punctul acesta?

A.T.: Păi în primul rând am făcut asta pentru că îmi plăcea și a fost cumva parcursul natural pentru a continua să lucrez pe matematică și mă bucur foarte mult că am intrat la doctorat și chiar sunt foarte încântată să încep să fac cercetare și mai departe.

Rep.: Cine sau ce consideri că a jucat un rol important în tot parcursul acesta până aici?

A.T.: Nu cred că ar fi doar un anumit lucru sau o anumită persoană, cred că sunt foarte mulți oameni care m-au ajută pe parcurs. Sunt foarte recunoscătoare pentru tot ajutorul și suport părinților mei și a tuturor învățătorilor, profesorilor care m-au încurajat în acest proces.

Rep.: Ce plănuiești pentru viitor? Ai de gând să te reîntorci acasă?

A.T.: Nu știu încă sigur. Nu aș vrea să îmi setez un viitor foarte rigid. Aș vrea mai mult să văd la momentul respectiv ce aleg. De exemplu, acum pentru doctorat avea mai mult sens pentru mine să rămân acolo pentru că programele sunt foarte bune și mi se pare atractiv, dar nu, nu trebuie neapărat să rămân acolo.

Rep.: Cum e Anda Tenie de acum comparativ cu Anda Tenie care a plecat în America?

A.T.: Aș putea să zic că văd lucrurile puțin mai mai deschis. Am întâlnit și foarte multă lume din alte locuri, am aflat mai multe perspective și atunci privesc lucrurile altfel. Îmi ia mai mult timp să mă gândesc la anumite lucruri, să le văd din mai multe perspective.

Rep.: Cum te vezi peste 10 ani?

A.T.: Sper să continui să fac matematică și în general să am o viață care să mă facă fericită, să îmi găsesc timp în continuare pentru mine.

Rep.: Ce le-ai transmite elevilor, studenților care caută cumva secretul succesului?

A.T.: E oarecum clișeic, dar trebuie să-și caute ceva care să le placă. Cumva, rezultatele vin mai mult când lucrezi din pasiune și pentru ceva care îți place și cred că după liceu, e o decizie importantă legat de unde să meargă la facultatea, pe ce profil să aleagă și cumva i-aș încuraja să aleagă cu atenție și să se informeze cât mai bine.

Rep.: Mulțumim frumos, Anda, ne bucurăm tare că te-am cunoscut și că te-am avut aici și îți urăm mult succes în continuare și felicitări pentru reușitele de până acum!

A consemnat Ioana MĂRGINEAN