INTERVIU. Dansul sportiv, fuziune ideală între sport și artă

Dansul sportiv. O artă sau un sport? Mulți își pun această întrebare. Am făcut cunoștință cu tainele acestui dans acum nouă ani, iar din puțina mea experiență știu că pregătirea fizică și exprimarea emoțiilor sunt la fel de importante când dansezi. Paul Moldovan, un talentat dansator care continuă să participe la concursuri, transmite pasiunea celor care vor să învețe împreună cu partenera lui, Cristina Tătar, și Ionuț Varodi. Am stat de vorbă cu Paul care ne-a oferit răspunsuri interesante pentru a cunoaște această artă mai bine și a stârni curiozități pentru doritori.

Reporter: Ce simți când dansezi?
Paul Moldovan: O întrebare simplă cu un răspuns complex. Când dansez sunt conectat la toate simțurile mele. Auz, văz, tactil, respirație, echilibru, tonus muscular, etc. Combinația între aceste simțuri dă naștere unor emoții pe care eu încerc să le transpun în mișcare, în momentul respectiv.
Rep.: Crezi că dansul sportiv este o artă? De ce?

P.M.: Este în egală măsură o artă și un sport. În esență este o artă, pentru că transmitem idei și emoții prin corpurile noastre, dar ca mesajul să fie interpretat corect de către public este nevoie de o pregătire fizică deosebită și ore în șir de repetiții. Pictorul se folosește de pânză și vopsea, muzicianul de instrumentul muzical, dansatorii de corpurile lor, iar corpul are nevoie să fie calibrat asemeni unui instrument.
Rep.: Care au fost cele mai puternice emoții în calitate de dansator?

P.M.: Cele mai puternice emoții pentru mine sunt în momentele în care simt că reușesc să ating publicul, să-i atrag în povestea mea, să vorbim aceeași limbă, dar fără cuvinte. Cele mai puternice emoții le am, categoric, în timpul dansului pe ring.
Rep.: De ce ai vrut tu, Cristina Tătar și Ionuț Varodi să deschideți clubul de dans Spotlight?
P.M.: Foarte simplu, ca orice echipă care are o viziune și vrea să o pună în practică vrem să transmitem cunoștințele și învățăturile noastre mai departe.

A consemnat Alexia OPREA