Regizorul actor Ioan Ardelean despre Metoda Suzuki și Viewpoints

Îți recomand o piesă de teatru. Teatrul Studio 2.1 de pe strada Frunzei din Târgu Mureș va găzdui sâmbătă, 26 noiembrie de la ora 12.00, piesa Virus-o fugă scrisă de binecunoscutul dramaturg norvegian Fredrik Brattberg, autor, cât și compozitor, al treilea cel mai produs dramaturg norvegian în viață. Piesele sale au fost traduse în aproape douăzeci de limbi și puse în scenă în China, New York, Islanda, Danemarca, Franța, Indonezia, Cehia, Anglia și Norvegia, iar în anul 2012 a câștigat premiul Ibsen. Mureșenii care vor veni la piesa de teatru, vor avea ocazia să-l cunoască cu o jumătate de oră înainte de începerea spectacolului, la lansarea cărții sale Eterna întoarcere.

Piesa este despre viruși și a fost scrisă în epoca corona. Iată ce spune autorul

„În Procesul de Kafka există o poveste faimoasă despre portar. Portarul știe ce este înaintea lui, dar nu în spate. Probabil că în spate este un portar, iar acesta știe mai multe despre portar decât el, dar nici nu știe ce se află în spatele propriei sale porți. Răspândirea unui virus poate avea loc într-un mod similar, ultima persoană care a fost infectată știe despre celălalt infectat, știe despre cei care au trecut înaintea lui, dar nu despre cei care mai târziu vor fi afectați de infecție. În  Virus  , nu este vorba de o serie de gardieni, ci de o serie de case model și obțineți o poveste despre modul în care un virus se răspândește în ierarhii și despre cine știe ce și cine are puterea să facă ce”.

Traducere în limba română

Virus-o fugă este tradusă în limba română de Ioan Ardelean, profesor, actor, regizor în cadrul Universității de Arte Târgu-Mureş, cu sprijinul Norske Dramatikeres Forbund (Asociația Dramaturgilor Norvegieni). Piesa este tragi-comică. Un cuplu de actori construiesc o lume care seamănă cu cea în care ei trăiesc. Dar acea lume, fiind imaginea lor, copia lor fidelă, va construi o altă lume, imaginea lor perfectă, care va construi o alta, fiecare lume cuprinsă în ciclul repetat al fricii, totul fiind construit pe sistemul matrioșă, păpușile rusești care intră una într-alta. Mesajul de la final este existența unei alte lumi mult, mai sus decât celelalte, care ne mânuiește ca pe niște marionete și ne reunește.

Vor urca pe scenă doi actori studenți la licență la departamentul de păpuși-marionete în anul III, 4 păpuși marionete mânuite de studenți în anul II la master și multe efecte cu proiecții și umbre. Replicile sunt foarte scurte, în spatele lor stând ascunse alte sensuri.” Fredrik Brattberg folosește pe lângă actori, păpuși Bibabo și Wayang și umbre, dar eu am ales păpuși marionete, tocmai pentru că am pornit de la această idee că fiecare lume e mânuită de altcineva”, ne explică prof. Ioan Ardelean.

Metoda Suzuki și Viewpoints

Plecat în anul 200 3în statele Unite ale Americii, patru ani mai târziu regizorul actor Ioan Ardelean se întâlnește pentru prima oară cu metoda Suzuki, o disciplină riguroasă fizică și vocală pentru interpreți, creată de renumitul artist de teatru Tadashi Suzuki și compania sa. Metoda este concepută pentru a recâștiga abilitățile și puterile perceptive ale instrumentului corp și voce. Viewpoints reprezintă o tehnică de compoziție care oferă un vocabular pentru a gândi și a acționa asupra mișcării și gestului. Dezvoltat inițial în anii 1970 de coregrafa Mary Overlie, ca metodă de improvizație a mișcărilor, metoda Viewpoints a fost adaptată pentru scenă de regizori precum Anne Bogart și Tina Landau.

Singurul din țară, profesorul Ioan Ardelean a urmat cursurile în compania pornită, crescută și ajunsă la maturitate de către apreciatul regizor internațional Tadashi Suzuki și Compania Suzuki din Toga. Principala preocupare a Metodei Suzuki este restabilirea întregii corpului uman în contextul teatral și descoperirea abilităților expresive înnăscute ale actorului. Aplecat asupra celor două discipline, Suzuki și Viewpoints, Ioan Ardelean le dezvoltă în teza sa de doctorat în anul 2013, mai apoi începe să le promoveze în work shop-uri, iar acum le aplică cursuri la clasă. ”Iată deci două metode, de abordare a jocului actoricesc, atât de diferite dar care produc o „perfectă alchimie,” două metode care practicate împreună conduc actorul spre spontaneitate, prezenţă scenică, concentrare. Metoda Viewpoints este o tehnică de improvizaţie concepută să-l ajute pe actor să-şi construiască personajul folosindu-se atât de expresivitatea gesturilor cât şi de cea a mişcărilor corporale. Avem şi în cadrul metodei Viewpoints această idee a emoţiei care trebuie obţinută prin mişcare”.

Profesorul Ardelean consideră că marea problemă, cu care se confruntă actorii de azi şi din totdeauna, rămâne starea de a fi. Starea de a fi original, organic şi natural în fiecare zi la aceeaşi oră sau la orice oră, când trebuie să joace, cu aceeaşi strălucire.