Maia Morgenstern, despre actorie, adevăr și importanța unei temelii solide

Ultima pe scena evenimentului TEDxCornișa Women, care a avut loc în data de 5 noiembrie la Casa de Cultură „Mihai Eminescu” din Târgu Mureș a fost bine-cunoscuta Maia Morgenstern. Deși a fost ultima, atenția publicului a fost captată exact așa cum a făcut-o mereu în interpretările ei celebre…

„Maia Morgenstern a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică, în 1985, la clasa profesorului Dem Rădulescu. Pe scena Teatrului Evreiesc de Stat, unde este manager din 2012, a interpretat roluri remarcabile, la fel cum este cazul scenei Teatrului Naţional Bucureşti sau a Teatrului Metropolis. Are colaborări şi cu alte teatre, din Bucureşti şi din ţară – Teatrul Bulandra, Teatrul Odeon, Teatrul Mic, Teatrul Naţional „Radu Stanca”, din Sibiu, precum şi cu alte personalităţi din lumea teatrului şi filmului din străinătate. O putem vedea în filme precum ”Secretul lui Bachus”, ”Balanţa”, ”Cel mai iubit dintre pământeni”, ”Orient Express”, ”Patimile lui Hristos”, ”Sfârșitul tăcerii”, ”Secretul lui Polichinelle” sau ”Domnişoara Christina”. Talentul şi munca neîncetată i-au fost răsplătite cu premii şi distincţii: Premiul pentru cea mai bună actriţă la Festivalul Emma (Londra), pentru rolul Maria din Patimile lui Hristos, Ursul de Argint, la Festivalul Filmului de la Berlin și Premiul Felix, al Academiei Europene de Film, pentru rolul Nela din filmul Balanţa, premiul UNITER pentru cea mai bună actriţă, pentru rolul Medeea, din ”Trilogia antică”, și Lola Blau din ”Astă seară: Lola Blau”, Ordinul Artelor şi Literelor în grad de Cavaler, în Franţa, Ordinul Regal „Nihil Sine Deo”. Parlamentul European de la Strasbourg a desemnat-o Actriţa şi Femeia anului. A primit titlul Doctor Honoris Causa Artis din partea Universității de Vest din Timișoara, iar din 2018 este Cetățean de onoare al Municipiului București”, se menționează în descrierea actriței Maia Morgenstern.

„Mereu adevărul”

La fel de sclipitoare și răsunătoare ca de fiecare dată, Maia și-a început speech-ul pe „scena femeilor de succes”, astfel: „Sunt emoționată și fericită să fiu aici. Să vă amintesc, poate mulți dintre dumneavoastră nici nu erați născuți acum 25-26 de ani, când a avut loc pentru mine o naștere, lansarea unui moment important al existenței mele artistice. Vorbim despre succes, vorbim despre triumf și bine facem, e dreptul nostru. Vorbim despre emoții. Auzim nu de multe ori, vorbindu-se despre teatru, despre actori, despre fenomenul acesta „joci teatru”, „faci teatru”, „hai, mă, că e numai teatru”… Capătă o conotație peiorativă și e păcat. Teatrul, a juca sau a face teatrul devine sinonim cu miciuna. Dați-mi voie mie să am o altă părere, o altă abordare. Ni se cere pentru început, de când ești aspirant, de când ești student, de când ești proaspăt absolvent, apoi de când începi să practici, îți cere profesorul tău, partenerii de scenă, colegii tăi, apoi regizorii și apoi, în cele din urmă publicul, un singur lucru. Ți se cere ca actor, pe scenă, într-un spectacol de o factură sau alta, mereu ADEVĂRUL. Și cum devii adevăr? Ai spectacole dramatice, spectacole comise, personaje negative, cum oare, care e adevărul, cum să-l interpretezi? Cum poți transmite adevărul? Unde e persoana ta, ființa ta, experiența ta și unde te întâlnești cu tematica, problematica personajului tău?”

Responsabilitatea actorului

Prin adevăr, se câștigă și publicul, iar acest lucru este cel mai important pentru un actor…

„Ceea ce este lucrul principal, cel mai important, speranța noastră, lupta noastră, este să captăm atenția publicului. Nu de puține ori se întâmplă și îți dai seama, când vezi că în sala de spectacol că apar niște luminițe albastre. Dar niciodată publicul nu e vinovat. Cumva, într-un fel sau altul, tu ca actor, nu ai știut să menții vie, să menții trează și proaspătă atenția publicului. Niciodată publicul nu e vinovat, ei sunt oameni. Dacă am încredere și respect pentru ceva, este numai gândul că cineva, un om, le-a lăsat pe toate celelalte deoparte și sunt atât de multe de făcut, cu bune, cu rele, cu griji, cu tentații, cu oferte de toate felurile, dar le-a lăsat un pic deoaprte, a închis ușa după sine și a ales să intre într-o sală de teatru, într-o sală de concert, într-o sală de cinema, lăsându-le pe toate. Și atunci, cred eu că vorbim despre o mare responsabilitate. Nimeni dintre noi nu-și dorește să trădeze încrederea, nădejdea, curiozitatea, speranța, gândirea critică a celui care decide să intre într-o sală. Iar tu, actant, ai curajul, ai orgoliul să te ridici câțiva metri deasupra… E într-adevăr mare responsabilitate să stai în fața oamenilor, vulnerabil, emoționați și speri, îți dorești să nu dezamăgești, să nu trădezi încrederea. Uneori iese, alteori nu. Se întâmplă”, a povestit Maia Morgenstern.

Cum îți clădești baza?

Și dacă pentru adevăr s-au purtat de-a lungul timpului chiar și războaie, importanța acestuia în meseria de actor este chiar mai mare, după cum zicea și Maia. Ce altceva mai e important în meseria de actor sau în viață, în general? Răspunsul ni-l dă cunoscuta actriță, care consideră că  temelia, baza noastră, pe care o construim, bineînțeles, prin forță proprie și muncă, este lucrul care ne poate duce spre cele mai înalte culmi.

”Studenților mei mereu le spun: „mare grijă, atunci când ești inspirat…”. Și se întâmplă, am mare încredere că fiecare dintre noi avem momentul sau momentele de inspirație divină, când le știm pe toate, când n-avem nevoie să ne spună nimeni nimic. Se poate întâmpla. Atunci n-ai nevoie nici să te dăscălească cineva, atunci știi, ești inspirat. Dar, ce faci cu toate celelalte momente când nu coboară îngerul, când nu te atinge aripa divină a inspirației? Pentru asta, e mare nevoie de studiu, de învățătură. A studia, a fi curios, viu, deschis în permanență la ceea ce se întâmplă în tine și ceea ce se întâmplă în ceilalți. Nu de puține ori s-a întâmplat să uit o replică, deși tocesc și învăț. Prima treaptă a măiestriei, a talentului este să citesc de șapte ori textul. Până nu-l tocesc și nu-mi intră în cap, nu putem vorbi de măiestrie. Dar se întâmplă să nu am sprijinul în celălalt, partenerul de scenă, omul cu care am decis să am un dialog sau o relație de parteneriat în platoul de filmare. Studenților mei le spun mereu: „Întâi și întâi de toate, studiați! Întâi și întâi, săpați adânc pentru temelia profesiei dumneavoastră, pentru a vă fi de folos atunci când nu funcționează aripile!”. Și atunci când nu funcționează, împământenirea noastră, rădăcinile adânci ale cunoașterii, ale studiului vă vor fi întotdeauna sprijin pentru a merge mai departe”, a explicat cea care prin muncă s-a înălțat atât de sus încât a dobândit experiența cu care se poate mândri astăzi.

„Un actor, un artist e un intelectual”

Construcția temeliei Maiei a pornit încă din tinerețe, poate chiar din copilărie. Aceasta a ales să împărtășească publicului târgumureșean o amintire din facultate, care arată cu precizie cât de important a fost încă de pe atunci, să aibă cine să-i însuflețească lecția unei fundații statornice…

„Profesorul meu, maestrul meu de facultate a fost Dem Rădulescu. Relația cu el n-a fost o relație tocmai lină, fericită, au existat tensiuni, conflicte cum au existat și o să existe. Primul lucru pe care-l făcea, asta n-am înțeles-o eu acum 400 de ani, când aveam 19 ani, pentru că prima dată, când am dat la 18 ani, n-am intrat. A fost o căzătură. Ei, primul lucru pe care-l făcea Dem Rădulescu era să verifice catalogul. Începea să numere absențele. Zbura catalogul uite așa, o absență dacă aveam! Noi după două săptămâni de facultate de actorie eram artiști, ce mai… Noi ne plângeam: -„Uitați că ne terorizează și ne chinuie. Ne-a pus să învățăm 20 de poezii!”. Dem Rădulescu: -„Câte?” -„20 de poezii. Este inadmisibil. Ne calcă în picioare.” -„Serios?” Și după ce continuam așa, zice: -”Știți ce zic eu? Să vă luați dosarele și să mergeți acasă în clipa asta! 20? E greu 20 de poezii? Nu vă e rușine? 40 de poezii!”. A făcut un scandal ceva teribil. Dar am primit o lecție și încă una sănătoasă. Construiește-ți o bază sănătoasă pe care te poți sprijini în orice circumstanță, în orice context. Formează-ți un vocabular, formează-ți orizont cultural. Un actor, un artist e un intelectual”, a punctat Maia Morgenstern în încheiere.

Ioana MĂRGINEAN