„Cu ochii larg deschişi”: Povestea Melaniei, nevoia de iubire şi atenţie satisfăcută cu droguri

Melania are 19 ani şi este studentă la Facultatea de Psihologie. Am cunoscut-o într-o zi când a venit la redacţie la invitaţia lui Marius Morar, coordonatorul proiectului “Cu ochii larg deschişi”. Mi-a întins mâna cu încredere şi întreaga ei atitudine degaja hotărâre, deşi venise să ne spună o poveste nu tocmai simplă, nu tocmai uşoară. Povestea ei legată de consumul de droguri. Melania este o tânără curajoasă care a acceptat să-şi împărtăşească povestea pentru ca alţi tineri să ştie că există soluţii, există ieşire din dependenţă, oricât de greu ar părea acest lucru. Desigur, vom proteja identitatea reală a Melaniei, este firesc să fie aşa pentru că trăim încă într-o societate care preferă să pună etichete decât să încerce să înţeleagă un fenomen precum consumul de droguri. Veţi citi în rândurile următoare o poveste care nu are legătură nici cu curiozitatea, nici cu teribilismul. Are legătură cu o rană profundă care a dus-o pe Melania în cele mai întunecate experienţe.

Docufiction-ul Clean UP, realizat după această poveste îl puteţi viziona aici:

Prinsă în problemele adulţilor

„Povestea mea a început în copilărie. Adulţii cred că, probabil, copiii nu observă unele lucruri care se întâmplă în mediul lor de acasă. Eu le-am observat. Părinții mei au decis să divorţeze când aveam aproape 3 ani. Mama mea a rămas însărcinată în timpul divorțului cu alt bărbat și, de acolo, lucrurile au început să degenereze. Cu toate că aveam doar 3 ani am observat că tata nu mai era acasă și nu că nu-și dorea, nu era lăsat. Am observat că a apărut un alt bărbat la noi în casă și am văzut cumva conexiunea dintre mama și el. Mi se părea ceva foarte ciudat și încă-mi aduc aminte prima dată când bărbatul acesta a pășit la noi în apartament. Primul gând a fost unde unde-i tata? Tata nu mai era.”

”Problema era că tatăl meu vitreg este alcoolic și în momentul în care s-a văzut așezat la casa lui cu copil, cu o soție care este și profesoară și are un salariu bun și apartament cu trei camere, el venind dintr-un mediu destul de defavorizat cu mai mulți frați, a și fost nevoit să plece de acasă să lucreze, să nu-și termine studiile, normal că în momentul în care s-a văzut așezat la casa lui a putut să-și arate adevărata identitate, să zic așa. El nu știa să se comporte deloc cu copiii. Când mama era la ore ne închidea în cameră, ne bloca ușa și nu eram lăsați nici măcar să mergem la toaletă până se întorcea mama acasă. Nici nu vreți să știți prin ce metode reușeam să ne descurcăm cu nevoile fiziologice, efectiv ne pregăteam pungi pentru că ştiam ce urma să se întâmple. Când îi spuneam mamei că ne-a închis în cameră, ea nu ne credea, îl credea pe el care îi spunea că ne-am închis singuri.”

„Nu am avut o relație cu tatăl meu și nu că nu ne-am fi dorit”

Melania şi fratele ei au înţeles repede că situaţia nu avea să se schimbe. Mai mult decât ce se întâmpla cu ei îi durea faptul că nu-şi puteau vedea tatăl biologic decât o dată la două săptămâni, atunci când erau stabilite zilele de vizitare, deşi acesta a încercat să-şi vadă copii şi în afara programului.

„Mama era foarte strictă cu programul de vizitare adică în afară de întâlnirile respectiv o dată la două săptămâni nu ne lăsa să mergem, ba chiar încerca să ne facă să nu mergem. Îi zicea la tata „mortul”, asta era porecla lui în casă. Venea cu kilograme de căpșuni în fața blocului să ni le dea, nu era lăsat nici măcar să urce să ni le lase. Nu am avut o relație cu tatăl meu și nu că nu ne-am fi dorit, dar pur și simplu nu am fost lăsați.”

La cinci ani, Melania, avea grijă de sora ei vitregă mai mică şi curând în familie a mai apărut un bebeluş. Deşi mama ei era axată pe cei doi copii mai mici, Melania şi fratele ei nu erau lăsaţi să meargă la tatăl lor.

„Nu ne lăsa să mergem la tata, vroia să știe că suntem acolo lângă ea, dar nici nu se ocupa de noi, vroia doar să știe că suntem cumva ai ei. Tata chiar s-a chinuit o perioadă de 2 ani, a încercat să deschidă mai multe procese să obţină custodia noastră, a reușit să stea pe unde putea pentru că au fost multe probleme cu partajul.”

Moartea bunicului – pierderea speranţei

Melania şi fratele ei nu ştiau cum să gestioneze situaţia, se simţeau prinşi într-o atmosferă toxică şi căutau mereu să fie mai mult pe afară, prin parc sau în spatele blocului decât să stea în casă. Modelul masculin pentru Melania a fost bunicul din partea mamei, el era cel care susţinea familia moral, iar moartea lui în anul 2015 a însemnat pentru ea pierderea speranţei. Atunci a intrat în peisaj anturajul.

„Momentul de cotitură pot să zic a fost în anul 2015, când bunicul meu a murit. Stâlpul acela de susținere ca care am văzut că o ține cumva și pe mama în picioare s-a dus și atunci am știut că pur și simplu nu mai e nicio speranță. Și acela a fost momentul în care eu și fratele meu ne-am găsit un anturaj. La 12 ani eram în cluburi, am început să consumăm alcool, să fumăm (tutun), vă dați seama, mergem în cluburi, aveam tot felul de interacțiuni cu băieții. Cu toate că eram foarte mică, mă îmbrăcam foarte vulgar, aveam nevoie de atenția pe care nu o primeam acasă.”

„La 13 ani am intrat într-o relație cu un băiat de 19 ani, el era dealer. Atunci nu am avut neapărat un contact direct, în sensul de consum, dar și relația aceea în care din păcate mi-am și pierdut virginitatea era o relație destul de toxică. Noi ne-am despărțit din cauză că el vroia să iasă din afacere și am fost amenințată că o să fiu omorâtă dacă el iese.”

Debutul consumului, droguri pe reţetă

Deşi era într-un anturaj numai bun pentru a consuma stupefiante, Melania a luat primele „droguri” în mod legal, când a fost internată la psihiatrie pentru depresie.

„În timpul relației respective, eu am fost internată prima dată la psihiatrie pentru că eram în depresie. Certurile de acasă nu se terminau, mai ales că tatăl meu vitreg se îmbăta des, venea des noaptea, țipa prin casă, mama dormea-n altă cameră, mă mai chema să dorm cu ea, și a fost la un moment dat o ceartă în care mi-a spus mama că nu m-a dorit, că nu m-a vrut și atunci a fost momentul în care m-am tăiat prima dată cu lama. Mama m-a internat la psihiatrie, au fost două săptămâni foarte grele pentru mine. Acolo am primit tratamentul cu Xanax, pastile cu care eu mi-am debutat consumul, simțeam că nu pot să trăiesc fără ele.”

„A fost un moment în care, tot așa, după o ceartă cu mama mea, m-am dus într-un parc din Mureș și am luat mai mult de 30 de pastile de Xanax și Diazepam ca să îmi pun capăt zilelor. Pur și simplu simțeam ca atunci când cineva îți scoate sângele cu seringa. Sentimentul ăsta era în tot corpul meu. Deci știam pur și simplu că viața se scurge din mine.”

De la Xanax la marijuana şi etnobotanice, un pas

Din fericire, Melania a fost atunci salvată la timp, dar povestea ei nu s-a oprit aici. La scurt timp după ce şi-a revenit a cunoscut un tânăr şarmant cu care a început o nouă relaţie. Relaţie e destul de mult spus.

„A doua zi după ce l-am cunoscut mi-a scris, mi-a scris pentru anumite nevoi sexuale. Eu am fost supusă chiar a doua zi la niște acte sexuale și nu m-am opus din cauză că aș fi făcut orice pentru atenția sau pentru gramul ăla de dragoste pe care îl primeam. Așa am ajuns eu în relații cu el, o relație foarte abuzivă, deci am fost abuzată din punct de vedere sexual, am fost chiar și violată pentru că uneori nu vroiam să o fac cu el. Prima dată când am avut contact cu etnobotanicele, el băgase în fața mea și sincer m-a speriat pentru că a avut o reacție foarte ciudată și şi-a dat niște filme că era un fel de criminal, pur și simplu m-a speriat teribil. Dar, a doua oară când a consumat și mi-a oferit și mie nu am refuzat pentru că în sinea mea știam că te duce cumva într-o altă lume unde nu mai ești. Acolo nu mai ești cu depresie, nu mai ești cu durere, nu mai ești. Pur și simplu știam în sinea mea că e un refugiu, atunci am început să consum marijuana şi etnobotanice.”

Melania spune că nu consuma foarte des, dar simţea nevoia să o facă pentru că altfel nu ştia cum să facă faţă la situaţia de acasă. În acest timp ea continua să ia şi tratamentul prescris de medicul psihiatru, amorţindu-se cu cinci-şase pastile pe zi la care se adăugau uneori alcoolul, marijuana şi etnobotanicele. „Relaţia” cu iubitul ei se înscria în tiparul de toxicitate, el o înşela, dar o şi abuza sexual şi violenţa nu a întârziat nici ea să apară.

„El avea o pasiune pentru pornografia infantilă, avea tot felul de materiale pe calculator și normal că și-a dorit să facă unele materiale și cu mine. Unele au fost cu voie, unele au fost fără voie. Au fost sute, sute de filmulețe făcute și editate și tot felul de lucruri pe care el le făcea cu ce filma.”

„Așa a fost un an, pur și simplu în abuzuri, în dependențe, deci au fost pur și simplu contexte în care am fost la limită, au fost momente în care atâta de mult am consumat încât aveam impresia că a doua zi n-o să mă mai trezesc sau pur și simplu nici nu știam cum ajungeam acasă. Deci nu îmi aduceam aminte cum reușeam să ajung acasă, la cât de ruptă eram sau pur și simplu au fost momente în care chiar am băgat acasă cu ai mei în apartament și nu mi-am dat seama că bag și cât pot să duc ca un copil de 14 ani. Stăteam cu capul pe pernă şi ştiam că dacă adorm mor, pur și simplu mor.”

Rugă către Dumnezeu

Melania era tot mai decisă să-şi pună capăt zilelor. Ea ţinea un jurnal în care a trecut o dată, o zi de 27 iunie. Acesta a fost termenul limită pe care şi l-a dat pentru viaţă.

„Am zis că dacă până în această dată de 27 nu se schimbă nimic, o să mă sinucid şi de data asta o să-mi iasă. La un moment dat mama mi-a găsit jurnalul şi atunci am ştiut că mă vor interna din nou la psihiatrie. La această a doua internare n-am avut nici telefon, deci nu puteam să țin contactul cu băiatul care era în același timp internat și el la psihiatrie. Săptămânile acelea în care am stat la psiatrie au fost mult mai rele decât primele pentru că am văzut pur și simplu, și asta era la secțiunea de pediatrie, fete legate cu lanțuri de pat, fete care veneau și dădeau în mine, mâncarea pe care pur și simplu nu puteai să o mănânci. Mama îmi aducea mâncare, nu venea să mă viziteze, îmi aducea mâncarea sus, doar că îmi era furată de alții, efectiv mi-au fost furate haine, lenjerie intimă. Aveam o colegă de salon, Speranța, și ne-au spus că o să fim date la orfelinat pentru că dacă ajungi de mai multe ori la psihiatrie cumva cei de la Protecţia Copilului intervin, se gândesc că e o problemă acasă, că ceva nu-i bine și atuncea încep niște investigații un pic mai adânci. Speranța deja plecase și urma să plec eu să fiu dată la orfelinat și atunci m-am văzut într-un salon cu gratii la geam și am zis dacă asta înseamnă să trăiești și asta e toată viața, eu pur și simplu nu, nu-mi doresc și ăla a fost primul moment în care eu m-am rugat sincer, am zis Doamne, dacă tu exiști undeva și mă vezi și dacă tu nu știu, ți-o păsat vreodată de mine, te rog să intervii că eu nu mai pot.”

Ieşirea din infern

În tot periplul ei prin întunecimile existenţei, Melania fusese şi la diverşi consilieri, unul dintre aceştia recomandăndu-i mamei ei să intre în legătură cu cei de la Teen Chalenge România. A fost pentru Melania soluţia salvatoare.

„Pe 26 iunie am ieșit de la psihiatrie, pe 27 era termenul limită de care spuneam mai devreme. M-au dus la București, la centrul respectiv unde am stat șase luni care şi unde eu personal L-am cunoscut pe Dumnezeu la nivel de relație, lucru acela stabil care eu am simțit că îmi lipsește și din consiliere, era mâna aceea care nu pleca niciodată. Acolo mi-am pus viața pe picioare, după care m-am întors acasă. Mi-am găsit o comunitate la o biserică, mi-am găsit un grup de tineri, „Tineri cu Impact”, unde facem multe activități. Este grupul acela de oameni care așa terminată cum am venit și cu toată istoria asta în spate, ei m-au iubit și m-au acceptat exact așa cum sunt și niciodată nu m-au judecat pe baza a ceea ce am fost și tot timpul au văzut în mine ce sunt astăzi și sunt oamenii care mă susțin în continuare.”

Datorită sprijinului primit, Melania a reuşit să termine un liceu pedagogic, şi-a luat permisul de conducere, iar acum este studentă la Psihologie. Planul ei pe termen lung este să deschidă un centru exact ca cel în care ea a primit ajutor şi să le arate adolescenţilor şi tinerilor care trec prin situaţii similare că „sunt oameni care chiar înțeleg că lucrurile pe care le fac ei sunt un mod de a gestiona durerea pe care o simt.”

Ce spun specialiştii…

Proiectul realizat de Asociația Culturală a Festivalurilor și Conferințelor din Transilvania în parteneriat cu Primăria Municipiului Târgu Mureş presupune dramatizarea de către actori profesioniști a poveştilor reale ale unor consumatori, aşa cum este povestea Melaniei, precum analizarea acestora de specialiști cu impact major în combaterea fenomenului, judecători, psihologi, psihiatrii, polițiști, specialiști din ONG-urile specializate.

Pornind de la povestea Melaniei, psihologul clinician Daniel Popescu şi medicul primar psihiatru Cristian Gaboş Grecu şi-au spus punctele de vedere.

“Sigur, există o întrebare pe buzele tuturor: care sunt cauzele care duc la consumul de droguri. Pot fi o multitudine de cauze şi trebuie să subliniez că, de fiecare dată, chiar dacă poate părea la început doar un teribilism, doar o tentaţie a adolescenţei, studiile arată foarte clar că în spatele acestui comportament există şi cauze mult mai profunde care ţin de dureri sufleteşti pe care greu le putem înţelege. Poate fi vorba de depresie, de anxietăţi, de familii disfuncţionale în care adolescentul nu-şi găseşte spijinul necesar. Orice adolescent, orice adult care a trecut prin iadul depedenţei vă poate spune că nu a fost neapărat vorba de curiozitate şi anturajul, ci liniştirea unor dureri pe care chiar şi noi profesioniştii nu reuşim uneori să le înţelegem”, a spus Daniel Popescu.

Poate părea din povestea Melaniei că ea îşi acuză părinţii, adulţii din jurul ei, pentru experienţele prin care a trecut. Nu este aşa, Melania a reuşit în procesul terapeutic să ierte şi să înţeleagă că responsabilitatea pentru ceea ce i s-a întâmplat nu poate fi pusă exclusiv pe umerii părinţilor. Aceeaşi opinie a exprimat-o şi psihologul Daniel Popescu. Acesta a subliniat că este important ca tinerii care se confruntă cu astfel de situaţii să caute să discute despre problemele prin care trec.

„Încercaţi să găsiţi o persoană căreia să-i spuneţi ofurile. Poate nu întotdeauna este părintele, deşi ar fi recomandat ca un adolescent să aibă încredere în părinte şi să-i poată spune, deşi de cele mai multe ori nu se întâmplă asta. Trebuie atunci să găsiţi o persoană care simţiţi că vă poate înţelege, alta decât prietenul cel mai bun, altcineva, din afara anturajului. Există, puse la dispoziţie de instituţiile statului, linii verzi unde se poate suna, unde se poate căuta îndrumare. Există on-line organizaţii care oferă consiliere psihologică. Ca tânăr, ca adolescent, încearcă să găseşti curajul de a vorbi despre problemele tale şi sunt ferm convins că te va ajuta”, a conchis Daniel Popescu.

Un aspect deosebit de important este să înţelegem ce se întâmplă de fapt la nivelul creierului în momentul consumului de stupefiante.

„Când se consumă aceste substanţe avem de-a face cu un dezechilibru la nivelul creierului, la nivel neuro-chimic. Practic, în mod automat, se activează receptorii GABA, care sunt receptorii plăcerii să spunem aşa. Alcoolul, stupefiantele, acţionează la nivelul creierului asupra acestor receptori”, a spus medicul psihiatru Cristian Gaboş Grecu.

Mai mult decât atât, acesta a subliniat faptul că stupefiantele pot accentua riscul declanşării unei boli psihice în cazul în care există o predispoziţie genetică în acest sens sau chiar existenţa unor traume fizice, anterioare, la nivelul capului, respectiv al creierului.

Un aspect important

În povestea Melaniei a apărut, nu o dată, menţionat un medicament utilizat frecvent în tratarea depresiei şi anxietăţii. Cunoscut comercial sub denumirea de Xanax, vorbim, de fapt, despre un calmant care conţine substanţa activă alprazolam. Aceasta aparţine unui grup de medicamente denumite benzodiazepine. Potrivit prospectului afişat pe site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale din România, „benzodiazepinele afectează activitatea chimică din creier pentru a susţine somnul şi a reduce anxietatea şi îngrijorarea. Xanax este folosit pentru tratamentul anxietăţii, tulburărilor anxios-depresive şi a tulburărilor de panică, pentru profilaxie şi tratament în delirium tremens şi în sindromul de abstinenţă la alcoolici. Xanax comprimate trebuie utilizat numai pentru tratamentul de scurtă durată al depresiei. Durata totală tratamentului nu trebuie să depăşească 12 săptămâni, inclusiv perioada în care doza este redusă progresiv.”

Conform aceleiaşi surse „Nu se administrează Xanax la copii cu vârsta sub 18 ani.”

Există soluţii, există alternative, există viaţă!

Agenţia Naţională Antidrog pune la dispoziţie, prin Centrele de prevenire, evaluare şi consiliere, soluţii pentru a ieşi din dependenţă. Nu este singurul ajutor, există asociaţii şi organizaţii non-guvernamentale, precum cea despre care a povestit Melania, care fac acelaşi lucru. De asemenea, implicarea în activităţi de voluntariat sau sportive aduc beneficii importante şi sunt o alternativă sănătoasă pentru petrecerea timpului liber.

Prefectul judeţului Mureş, Mara Togănel, susţine toate mesajele şi campaniile care au drept scop prevenirea consumului de droguri în rândul tinerilor.

„Dragi tineri târgumureşeni, venim în faţa voastră pentru că ne pasă, ne pasă de fiecare dintre voi şi doresc să ştiţi că avem încredere deplină în inteligenţa şi alegerile voastre. Nu am să vă spun ce să faceţi sau ce să nu faceţi. Am să vă îndemn să fiţi conştienţi că alegerea vă aparţine. Drogurile vă lasă fără cele mai de preţ avuţii ale voastre, sănătatea şi liberatea. 98% din cei care au consumat droguri regretă că au făcut-o. Oare de ce regretă? Întrebaţi? Starea de bine ne-o dau mintea şi sufletul. Make smart choices”, a transmis aceasta.

Sanda VIȚELAR

Centrul de prevenire, evaluare şi consiliere antidrog Mureş

Strada Kos Karoly nr. 1/B, Târgu Mureş, județul Mureș;

E-mail: cpeca.mures@ana.gov.ro;

Telefon: 0265-210.230;

Tel Verde: 0800870070.

Cu ochii larg deschisi!

eveniment inițiat de Asociația Culturală a Festivalurilor și Conferințelor din Transilvania în parteneriat cu Primăria municipiului Târgu Mureș