VIDEO. „Cu ochii larg deschiși!”: Sticker/Cine sunt eu? – o parabolă a pierderii identității din cauza drogurilor

V-am obișnuit în episoadele anterioare cu povești și a lor concretețe. Cu oameni care au fost acolo, în lumea drogurilor, și au reușit să „evadeze”, cu toate consecințele personale și sociale pe care dependența de stupefiante le-au adus în viețile lor. Astăzi, veți citi despre o poveste care pentru mine a fost traumatizantă pentru că adună în ea, la nivel simbolic, subtil poveștile Melaniei, a Mădălinei, pe cele ale lui Mircea și Radu – oamenii pe care i-am intervievat în cadrul proiectului “Cu ochii larg deschiși!”, dar și a oricărui om care s-a drogat până când și-a pierdut identitatea.

Așa am simțit eu docufiction-ul Sticker/Cine sunt eu?, regizat de Andi Gherghe după un scenariu semnat de Daniel Oltean, fost procuror DIICOT, și jucat de tinerii actori – Cristina Ciulei, Mălina Moraru, Ioan Dorin Iliș și Claudiu Panaitescu. De imagine și sunet s-au ocupat Andrei Mihaly și Adrian Fekete.

La finalul filmului, rămâne suspendată acea întrebare Cine sunt eu? din titlul propus de către scenaristul Daniel Oltean. O întrebare cu un răspuns răvășitor, dacă îmi permiteți: nu mai ești, pentru că acel eu nu mai există, decizia ta nu mai există, voința ta a dispărut, iar eul tău e controlat de droguri.

Un prim simbol sugerat de către acest scenariu, corolar al tuturor poveștilor pe care le-am scris și publicat în această săptămână, începe încă din debutul filmului. Ne trezim la o bifurcație care subtil ne arată valoarea alegerii. Ești la o răscruce, iar drumul din dreapta e o alegere bună să îi spun, iar cea din stânga – una greșită. Dar putem face multe alte asocieri: moral – imoral, legal – nelegal, bine – rău, adevăr – minciună etc. Totodată, acea bifurcație care revine ca un leitmotiv în docufiction-ul Sticker/Cine sunt eu? poate fi și un simbol al conștiinței și al acelei lupte pe care, în multe cazuri, o ducem fiecare dintre noi de a decide ce faci într-o anumită situație. Iar cum aveam să aflăm și din acest scurt-metraj, tentația lucrului interzis, împachetat irezistibil, te poate duce pe o cale de multe ori fără întoarcere. Mai descoperim în film  impactul pe care nevoia de a fi într-un grup o poate exercita asupra ta, tradusă ca teama de a aparține, de a nu fi exclus.

Povestea unor prieteni

Sticker e povestea a patru tineri – două cupluri, prieteni, veseli, luminoși, relaxați întru început. Se întâlnesc periodic, ca între prieteni, și joacă Sticker/Cine sunt eu? Un joc ales deloc întâmplător cum veți descoperi pe parcurs.

Ca observator, îți place ceea ce vezi. Râsetele tinerești pe care le auzi în timp ce ghicesc pe rând, cu ajutorul întrebărilor, personaje mai actuale sau mai îndepărtate din lumea noastră: Loredana Groza, Anca Țurcașiu, Stan și Bran etc.

Și spațiul e asemeni lor. Ordonat și vesel.

Pentru un timp, nimic nu se schimbă. Aceiași prieteni veseli, luminoși și relaxați, același spațiu ordonat și vesel.

Până într-un moment, în care una dintre cele două tinere se găsește la răscruce. În plan fizic, e la acea bifurcație de două drumuri, în planul conștiinței duce acea bătălie de a alege: dreapta sau stânga? Toată acea bătălie e redată printr-un moment de șovăială. Ezită. Mai luptă. Însă, tentația drogurilor învinge. Iar tânăra se înscrie pe acel drum spre stânga. Tentația apare zugrăvită plăcut, atrăgătoare. E un tânăr vesel, familiar, jucăuș, cel care îi întinde pentru prima dată plicul. Dealerul. Ea mai încearcă încă o dată să refuze, însă deja e prea târziu. Luase decizia.

Apar și primele semne de transformare ale sale. Lipsește de la întâlniri, iar când participă e obosită, irascibilă și găsește scuze. “Am examene, mă concentrez”…

Cercul…

Mai departe, se întâmplă ceea ce se întâmplă în multe cazuri. Te lași convins de cel drag, de prieteni etc. și o iei și tu spre stânga. Tânăra îl convinge mai întâi pe prietenul său, aplicând aceleași metode jucăușe ca ale dealerului. Vedem și în cazul tânărului același proces de conștiință, șovăiala, însă tentația învinge încă o dată.

Și viața sa se schimbă, iar Sticker-ul rămâne să fie jucat doar de celălalt cuplu. După o vreme, se întorc la masa de joc, au misiunea lor: de a aduce alți consumatori în rețeaua dealerului. Însă sunt plictisiți, apatici și râd forțat.

Însă, cum scriam, au o misiune, astfel că pe masa de joc apare din buzunarul tânărului un plic cu praf alb. Nu rezistă tentației nici cel de-al doilea cuplu.

Apoi drumurile lor duc din ce în ce mai des spre stânga. Sunt nerăbdători, din cauza lipsei drogului. Acum veselia lor de la început când se întâlnesc pentru a juca sticker devine vulgară. E un haos de voci cum le e din ce în ce mai greu să mai fie ei, să se  controleze. Inocența a dispărut. Apartamentul în care se întâlnesc se transformă și el odată cu transformarea lor. E dezordine și murdărie.

Cum trece timpul, apar primele manifestări fizice cauzate de droguri. Stări de greață, insomnii, coșmaruri.

Finalul

Deznodământul se rostologește într-o scenă statică. Cei patru tineri sunt, din nou, așezați la masă pentru a juca Sticker.

Însă pe acele bilețele colorate/stickere nu scrie nimic. Cine sunt eu? pare o întrebare la care tinerii nu au răspuns. Și ne lasă pe fiecare să tragem concluziile noastre. Pentru mine, răspunsurile sunt răvășitoare. Nu mai ești, pentru că acel eu nu mai există, decizia ta nu mai există, voința ta a dispărut, iar eul tău e controlat de droguri.  

Deschis despre dependență

Chiar dacă nu face parte din acest scurt-metraj, aș vrea să reiau o declarație pe care ne-a dat-o Radu Cizmaș, Recovery Coach la Centrul de Recuperare din Adicții Bastion: “dependența este o boală spirituală care nu se poate repara cu medicamente, din contră noi vrem să scăpăm de medicamente, de chimicale, iar setea de întregire nu se poate înlocui cu substanțe, nici cu jocuri de noroc, cu nimic, se poate reîntregi cu spiritualitate, cu iubire, cu relații bune, cu pace, cu colaborare și cu foarte multă abstinență. Înveți să trăiești treaz”.

Cum vedeți voi?

Revenind, așa am perceput eu Sticker. Cu siguranță, modul de a vedea acest docufiction va fi diferit de la o persoană la alta. De aceea, ca o dorință personală, sunt extrem de curioasă după ce veți vedea acest scurt-metraj care este opinia dvs. Ce vă transmite și ce alte simboluri ați dezlegat urmărind acest docufiction. Însă, la fel de interesată sunt și cum ați primit celelalte patru povești pe care vi le-am prezentat în această săptămână. Și ce ne sugerați pe mai departe. Pentru că cred că acest proiect merită să fie continuat.

Puteți citi Povestea Melaniei AICI

Povestea lui Mircea AICI

Povestea Mădălinei AICI

Povestea lui Radu AICI

Poți cere ajutor la:

Centrul de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog Mureş

Strada Kós Károly nr. 1/B, Târgu Mureş, județul Mureș;

E-mail: cpeca.mures@ana.gov.ro;

Telefon: 0265-210.230;

Tel Verde: 0800870070.

„Cu ochii larg deschiși!” este un eveniment inițiat de Asociația Culturală a Festivalurilor și Conferințelor din Transilvania, în parteneriat cu Primăria Municipiului Târgu Mureș.

Ligia VORO

Foto deschidere: Cei patru actori din Sticker – Mălina Moraru, Claudiu Panaitescu, Ioan Dorin Iliș și Cristina Ciulei