„Cununa Călimanilor” din Deda, la a patra generație de dansatori

7 iulie 2023

Ansamblul „Cununa Călimanilor” din Deda coordonat de instructorul coregraf Vasile Gabor trăiește un nou moment de bucurie prilejuit de o nouă generație de dansatori care încet, dar sigur, își fac loc pe scena artistică. La acest demers mai mult decât necesar o contribuție o au atât părinții, dar mai ales Primăria și Consiliul Local Deda, mereu deschiși spre valorile artistice locale.

Reporter: De când coordonați dansatorii din cadrul Ansamblului ”Cununa Călimanilor”?

Vasile Gabor: Am început activitatea cu acest ansamblu în anul 1998. Atunci a fost prima generație de dansatori, care a funcționat la început sub o altă denumire, respectiv ”Junii Călimanilor”. Cu această primă generație am activat vreo 10 ani, iar la un moment dat am fost nevoiți să dăm ansamblului o altă denumire, dat fiind faptul că Junii Călimanilor era o denumire mai mult specifică județului Sibiu, astfel încât ansamblul a devenit ”Cununa Călimanilor”. Am făcut o asociație cu personalitate juridică și am continuat cu cea de a doua generație, una ceva mai longevivă care a activat vreme de 13 ani. A urmat a treia generație cu care ne-am oprit în momentul când a venit pandemia. A fost o perioadă de un an și jumătate în care majoritatea dintre membri au terminat liceul, s-au înscris la facultăți iar în momentul în care am reînceput am fost doar șapte perechi. Din cauză că o parte din membrii ansamblului erau angrenați în sesiuni, unii terminau facultatea, alții și-au găsit diferite slujbe, nu s-a mai putut continua.

Rep.: Totuși, activitatea ansamblului nu s-a oprit…

V.G.: Cu mari greutăți, în urmă cu un an și jumătate am început cu o nouă generație, a patra la număr, formată din zece perechi. Mai este o fată, și încercăm să-i găsim un partener, astfel ca numărul perechilor să fie de 11, cu toate că este destul de dificil acest lucru. Au fost mai mulți dar s-au retras din diferite motive, fapt pentru care acum suntem cu un efectiv de zece perechi. Debutul lor pe o scenă s-a întâmplat de Rusalii cu ocazia spectacolului ”Cântec, joc și voie bună de Rusalii la Deda”.

Rep.: Pe unde ați fost prezent de-a lungul anilor cu Ansamblul ”Cununa Călimanilor”?

V.G.: Pot să spun că încă de la început am avut o activitate foarte intensă și aici mă refer la primele două generații ale ansamblului și o parte din perioada celei de a treia generații. Am intrat într-un sistem în care aveam foarte multe deplasări. La acea vreme, părinții celor din ansamblu mi-au cerut să lucrez cu copiii la un nivel foarte ridicat, exact ca și la profesioniști, fapt pentru care a trebuit să fac mai multe suite de dansuri din mai multe zone geografice. Nu a fost ceva greu pentru mine dat fiind faptul că eu am lucrat la profesioniști. Așa se face că am făcut suite de dansuri din vreo șapte-opt zone cu costume cu tot. Am început să umblăm la festivaluri și ca să ne fie mai ușor ne-am înscris în sistemul CIOFF, acest for fiind de fapt Organizația Mondială de Folclor. Acest sistem impunea un nivel calitativ foarte ridicat, plus că nu te lăsa să participi la un eveniment având suport muzical banda înregistrată, trebuie să mergi live, cu taraf în spate care să te acompanieze. Ne costau foarte mult muzicanții, în condițiile în care trebuia să ai cel puțin șase-șapte persoane care să te acompanieze pe scenă. Era nevoie de instrumentiști foarte buni care activau în orchestrele profesioniste care puteau să cânte acele suite de dansuri pe care noi le aprofundam. Am fost prezenți la multe evenimente în afara granițelor țării, Poznan, Polonia, Varna și Primorsko, Bulgaria, Sebinkarahisar, Turcia, Subotica, Serbia, Paralia, Grecia, Székesfehérvár, Ungaria.

Cei din cadrul CIOFF ne cereau o taxă ca să fii membru în cadrul acestei organizațiii. Cum nu am mai avut muzicanți, nu am mai putut corespune cerințelor impuse de această organizație internațională fapt pentru care am fost eliminați din acest sistem. Festivalurile organizate de ei erau fără taxă de participare la care participau în jur la 15-20 de ansambluri strict axate pe folclor. Te băgau într-un festival pe grupe valorice. De exemplu, la festivalul de la Varna, Bulgaria, am fost băgați într-o grupă valorică cu ansambluri din Indonezia și Venezuela, fiecare ansamblu trebuia să ofere un spectacol de o oră. În momentul în care nu am mai avut muzicanți, am ieșit din rândurile acestei organizații. Primele două generații am activat în CIOFF. Am început și cu a treia, după care am început să participăm la festivaluri în țară, la Suceava, Bârlad, plus alte evenimente organizate cu ocazia diferitelor sărbători la nivel local. Am făcut aceste ieșiri astfel ca tinerii să cunoască cu adevărat ce înseamnă dansul popular, trăit și aprofundat pe scenă în fața publicului. În jurul ansamblului s-au creat și câțiva soliști care au făcut pasul spre o frumoasă carieră artistică. Le amintesc aici pe Mălălina Mureșan, care a activat în cadrul ansamblului vreme de 14 ani, precum și pe Andreea Petruț, de asemenea cu o perioadă destul de lungă în cadrul ansamblului. S-au ridicat tineri care, pe lângă dans au îmbrățișat și o carieră de solist. Au urmat cursurile Școlii Populare de Artă din Târgu Mureș, au studiat cu Dorina Oprea, iar în prezent sunt interpreți de muzică populară binecunoscuți în peisajul artistic actual.

Rep.: A venit rândul celei de a patra generație de dansatori ”Cununa Călimanilor”…

V.G.: Când am văzut că pandemia ne-a distrus activitatea și nu am mai putut continua, câțiva părinții din comuna Deda au insistat să facem o nouă generație de dansatori. Ne-au spus că ar fi bine să facem ceva în această privință. Începutul a fost extrem de timid, cu vreo 15-16 perechi, după care selecția s-a făcut natural, în sensul în care au rămas doar cei la care le-a plăcut și au avut talent. Cu această a patra generație încercăm să construim un mic repertoriu care să cuprindă suite de jocuri din patru-cinci zone folclorice.

Rep.: Cu ce se începe în ce privește stabilirea repertoriului?

V.G.: Prima dată încercăm să facem un joc de pe Valea Mureșului Superior originar din Deda, respectiv jocurile de bază care se dansau pe vremuri la hora satului. Din aceste jocuri am luat mișcările cele mai reprezentative. Se știe că la hora satului jocurile erau multiple, se juca mult, iar acum încercăm să aprofundăm cu acești tineri un număr de opt jocuri care le-am pus în prima suită de jocuri. Facem o suită de Mureș, o suită de feciorești, un joc de fete, o suită de pe Câmpie, suită de jocuri din Moldova Am tot extins repertoriul, în funcție și de dorința părinților. Le-am explicat acestora că pentru a participa la un festival sau un concurs, e nevoie de un repertoriu destul de larg ca să poți face față cerințelor. Nu e de ajuns să ai câteva perechi și o suită de jocuri, e nevoie de mai mult de atât pentru a te considera ansamblu. Repetițiile cu acești tineri dansatori le facem în Deda, în fiecare zi de vineri, de la 6 la 9 seara, găzduite de un spațiu bine pus la punct, cu parchet pe jos și bară pe perete, în condițiile în care avem și câteva elemente de balet pe care copiii le aprofundează. Lucrăm și suplimentar, în special în preajma unor evenimente la care urmează să participăm.

Rep.: Unde vor fi pe scenă tinerii dansatori din ”Cununa Călimanilor” în perioada următoare?

V.G.: După cum am spus, de Rusalii acești tineri dansatori au urcat pentru prima dată pe o scenă în fața publicului. Urmează să fie prezenți la Festivalul Văii Mureșului care va avea loc la finele lunii iulie, precum și la Ziua Comunei Deda care va avea loc în luna august. Este important să aibă cât mai multe spectacole. E exact ca la orice sport, este mai greu până îi vezi că stau bine în picioare și știu foarte bine suitele de dansuri care le predau, după care începem să abordăm și spectacole mai complexe, cu un nivel mai ridicat. Perspectivele sunt cât se poate de frumoase, în condițiile în care sunt tot mai puține formații coregrafice. Tinerii din păcate nu se mai îndreaptă spre așa ceva. Dansul popular e ceva mai complex decât multe alte sporturi, e nevoie de ureche muzicală, de talent, de înclinații artistice. Multă lume zice despre jocul popular că e ceva țărănesc, dar de fapt acest țărănism se pare că e talpa culturii românești.