Mihai Nașca. Omul frumos ți-e haină de ploaie

Fiecare om e diferit și asta se reflectă în existența mai multor tipuri de personalitate. Sociabil, înțelegător, deschis și un bun comunicator, Mihai Nașca ne-a răspuns la câteva întrebări, într-un scurt interviu, la care e de prisos să mai adaug ceva.

Mihai Teodor Nașca, pentru început, să ne povestești despre tine.

Povești sunt multe și oricâte aș spune fiecare va percepe fix din unghiul din care privește. Sunt născut la mijloc de mai a anului 1978 și crescut în prima parte a adolescenței în satul Bârlibaș, sub Dealul Râpău, din comuna Sânpetru de Câmpie, centrul universului meu și locul unde mă visez cel mai des. Am urmat  școala primară din sat, pe atunci exista și apoi Liceul de telecomunicații și Universitatea Tehnică din Cluj Napoca devenind profesor-inginer. Ulterior am activat ca profesor în mai multe licee și școli din Mureș și în paralel am profesat și munca de jurnalist la Radio Uniplus, Radio Bistrița, Radio Contact, Radio Son, Europa FM, Televiziunea Târgu Mureș, colaborare la începutul cotidianului Zi de Zi, 24 ore mureșene, Informația de Mureș dar și multe alte colaborări episodice cu diverse publicații. Practic din 2002 am activat în mediul jurnalistic aproape neîncetat, fie ca angajat fie ca și colaborator. Din 2020 am revenit la vatră, în localitatea Sânpetru de Câmpie, iar aici încerc să creez o lume mai bună și mai frumoasă pentru toți. M-am întors în locul care m-a făcut un om mare.

Pe repede înainte, în nici două săptămâni, ești moderatorul a trei mari evenimente. Să le reamintim cititorilor noștri, care sunt?

Cele trei evenimente din luna iulie cred că sunt: Târgul Sânpetrului din Sânpetru de Câmpie, Festivalul concurs de interpretare In memoriam Vasile Conțiu de la Târgu Mureș și Târgul de Ilie, respectiv Festivalul Multicultural Itinerant Unitate în diversitate de la Râciu. La sfârșit de săptămână sper că mă voi bucura alături de cistelecani la sărbătoarea satului Vișinelu, parte componentă a orașului Sărmașu.

Care au fost pașii ce te-au dus pe scenă?

Am intrat în lumea evenimentelor culturale odată cu angajarea la Televiziunea Târgu Mureș, prin 2006. Pregăteam un spectacol folcloric și nu aveam prezentator. Eu multă vreme am fost un adolescent apoi un tânăr extrem de emotiv și nu m-aș fi închipuit să vorbesc în fața publicului. Dar colega mea producător al emisiunii la acea vreme  mi-a spus că dacă tot sunt moderator tv să fac bine să prezint spectacolul și așa am făcut!

A fost o perioadă în care numărul evenimentelor prezentate în lunile de vară era egal cu numărul zilelor de week-end însă odată cu ieșirea din lumea televiziunii, retragerea la țară, am rămas cu câteva evenimente, de suflet la care merg cu tot dragul, pentru că ceea ce fac pe scenă este dăruire sufletească și mă bucur că unii organizatori încă mă mai vor în spectacolele lor. Mai există organizatori de spectacole care vor mai mult decât o înșiruire artistică, iar dacă pot fi de folos sufletului spectatorilor, merg cu drag.

Cum te pregăteși, cum îți faci temele pentru acasă, înainte de a modera un spectacol?

De multe ori nu am timpul meu cu mine și totul e pe repede înainte. Prestația pe scenă e rezultatul unui complex de stări, cunoaștere și manifestare. Probabil sunt atipic, posibil să nu fiu pe placul celor care nu îndrăgesc spectacolele lucrate, închegate, sau a celor care nu dau doi bani pe conținuturi. Îmi doresc ca după spectacol, privitorul să fie îmbogățit spiritual, să nu fie un simplu spectator ca la televizor, să transmit emoții și cunoștințe să creez un tot și nu o înșiruire de artiști din spectrul: a fost cutare și urmează cutare, o artistă frumoasă cu o voce excepțională. Poate și datorită acestor rigurozități am fost evitat, însă fiecare om își are propriul drum pe care și-l caută și îl parcurge cum se pricepe mai bine. Spectacolul nu trebuie să fie un tonomat de artiști cu dans și muzică, dacă el nu are o coloană vertebrală, o idee centrală, atunci înseamnă că totul este doar ambalaj, fără conținut emoțional.

Costumele populare de unde le ai?

Am făcut multă incursiune în teren în anii în care realizam poate, emblema mea jurnalistică, emisiunea Viața Satului Mureșean la Televiziunea Târgu Mureș. Unele comunități își manifestau atunci bucuria colaborării și mi-au dăruit cămăși foarte vechi, pe care le-am purtat cu cinste. Pe altele mi le-am achiziționat, iar azi am cu siguranță peste 20 de cămăși diferite.

Ai emoții înainte de fiecare spectacol?

Cred că ai vrut să spui trac. Emoții e firesc să avem oricând, noi oamenii suntem ființe emoționale și trebuie să creăm emoția. Spectacolul fără emoție e doar o manifestare mecanică, de nedorit. Ideea de spectacol se diluează constant, atâta timp cât aceste evenimente nu sunt create după minime norme artistice. Conținuturile trebuie adecvate momentului și locului, iar din perspectiva distribuției artistice ar fi ideal să se țină cont de profilul privitorului și nu de afinitățile realizatorului, pentru că astfel riscăm să producem evenimente copy-paste.

Cât de important este folclorul în mentalitatea colectivă? Cum ar trebui acesta integrat în educaţie?

Folclorul, ca entitate vie, luat în ansamblu ar trebui să fie o formă a felului de a fi a unei comunități, însă astăzi dacă întrebi pe stradă despre noțiunea de folclor, mulți se vor gândi automat la muzica populară. Gândiți-vă la formele de exprimare spontane ale folclorului, la jocul duminical, la clacă, șezătoare, obiceiurile de trecere și toate celelalte care erau realizate spontan, fără a fi nevoie de o televiziune să le filmeze, iar rolul multor obiceiuri era de a împlini voința cerului, rol apotropaic, de protecție în fața răului, de a exprima bucuria comuniunii și sprijinul în momente grele. Folclor nu înseamnă muzică populară și oricum multe piese ale genului nu mai respectă fundamentele folclorului. În multe dintre cazuri, costumele populare actuale nu seamănă aproape deloc cu cele de acum 100 de ani și pe care le tot invocăm ca parte a tradiției. Cu folclorul e o poveste atât de lungă, sinuoasă și de multe ori fără rezultat corectiv. Ar trebui gândite opționale școlare pentru ca de la cele mai fragede vârste, copiii să ia act și contact cu o formă de manifestare culturală specifică grupului, comunității din care provine.

Se mai păstrează tradițiile și obiceiurile în formă pură, în viața de zi cu zi?

Posibil să se păstreze. Multe s-au tabloidizat și s-au adaptat nevoilor de promovare facilă. E clar că spiritualitatea fiecărui obicei se destramă ușor în manifestări pământești care au priză unui public. Practic astăzi nu poți face nimic fără să nu arăți tuturor și să nuanțezi în mod personal orice manifestare tradițională. Mie, spre exemplu, spectacolul nu mi se pare manifestare tradițională ci o formă nouă de exprimare. Omul nu și-a cântat cântecul pe scenă, ci în curtea lui, în postată sau pe uliță, fără să aibă neapărat vreun privitor. Omul cânta să se stâmpere și să se vindece sufletește, el nu cânta să devină cunoscut, vedetă să aibă apoi invitații peste tot. Sunt abordări diferite de la o generație la alta, iar obiceiurile în formă pură, desfășurate spontan sunt extrem de rare.

Ai vreo piesă preferată din tezaurul nostru folcloric?

Sunt multe piese, în general cele care transmit, cele pe care le simt că lucrează în suflet. Nu sunt consumator de cântări care îmi vibrează timpanul. Prefer lucrurile simple, dar cu efect. Sunt foarte selectiv.

Cum a intrat folclorul în inima ta?

Cred că mi s-a transmis genetic. În copilărie mama îmi spunea cum să facem de Paști, de Sângiorz, ce trebuie să avem și să facem de Crăciun, o serie întreagă de ritualuri pe care le-a moștenit de la străbuni. Am făcut și eu asemenea ei, convins că e parte din existența spirituală și e de menirea mea să nu întrerup acest lanț al transmiterii.  Nu mă gândeam atunci că va veni ziua când voi înregistra forme ale folclorului românesc, însă la câțiva ani de la momentul înstrăinării, după ce am devenit student, am resimțit altfel chemarea spre sat și am început să scriu obiceiuri, să povestesc, să caut piesele care mi-au încântat copilăria la plăcile de vinil și astfel am intensificat acest aspect al promovării folclorului, până când ușor, ușor m-am identificat cu el.

Există tentația să cânți? Știi să cânți?

Poate, cândva, mi-aș fi dorit. Am și dat o probă neoficială, la Casa Armatei din Bistrița, iar Cornelia Ardelean Archiudean mi-a spus că voce am, dar că nu trebuie să am mari așteptări, așa că mi-am canalizat atenția spre alte vocații: oratoria, scrisul, bucuria de a dărui speranță. Și acestea îmi sunt de ajuns pentru o viață. De cântat cânt pentru mine acasă sau în biserică dar nu mă gândesc să fac mai mult în acest sens.

Descrie-mi ce înseamnă un om frumos.

Omul frumos e acela căruia îi râde sufletul. Este acela care prin toți porii emană vibrația bună a sufletului său. Este acel om care ți-e haină de ploaie și tovarăș în a experimenta călătoria asta numită viață. Corpul, ambalajul nostru teluric este doar o formă, un avatar, însă ce adăpostește el reprezintă sursa frumuseții nepieritoare.