ANIVERSARE. Longevitatea la locul de muncă, premiată de Grupul MAVI. Ioan Pilcă, membru al ”familiei IRUM” din 1971

În cea de-a doua zi de sărbătoare a Centenarului Grupului MAVI din Reghin, care reunește companiile IRUM și MAVIPROD, a avut loc premierea angajaților pe criteriul consecvenței măsurate prin ani de vechime acumulați. 

Numărul angajaților care au depășit cu mult limitele de timp ale unui deceniu a fost impresionant, ceea ce demonstrează un mediu de lucru plăcut unde angajații se simt apreciați, motiv pentru care se creează sentimentul apartenenței la grupul profesional. Cel mai vechi angajat al IRUM a însumat un număr de ani care depășește jumătatea unui secol, activând în cadrul acestei societăți comerciale din data de 1 octombrie 1971. Secretul longevității profesionale a fost identificat de către acesta, Ioan Pilcă, în considerația angajatorilor pentru muncitorii săi și în posibilitatea de evoluție profesională.

„Fiind unicul producător de utilaje forestiere și agricole, IRUM-ul a fost o firmă căutată, o firmă cu renume și am fost onorați, noi, angajații acestei firme, să contribuim la evoluția ei. Conducerea apreciază munca oamenilor și mereu au fost luate în considerare și răsplătite contribuțiile  personalului. Din 1971 până în 1999 am fost angajat al IRUM, iar din 1999 sunt angajat al MAVIPROD și în ambele companii am lucrat pe mai multe filiere. În anul 1971 am început ca muncitor necalificat, am lucrat și ca lăcătuș și ca electrician, treptat am făcut și un curs de informatică și am activat ca analist programator, după care ca economist, contabil-șef, director economic, iar la momentul actual sunt pensionar, dar lucrez în continuare la un program redus în calitate de manager relații financiare”, a declarat, pentru cotidianul Zi de Zi, cel mai longeviv angajat al Grupului MAVI.

Tot acesta ne-a povestit cu recunoștință și mândrie în glas, cum proprietarii companiilor IRUM și MAVIPROD, soții Violeta și Mircea Oltean, au luptat pentru menținerea business-ului în viață în anii 90, în perioada de colaps a industriei din România.

„După revoluție au fost greutăți. A trebuit să strângem cureaua pentru a menține numărul de oameni și a le putea oferi măcar salariul minim. Îmi amintesc că eram contabil-șef pe atunci. Eram cu zero lei în cont, dar trebuia să procurăm salariile angajaților și noroc că am avut oameni buni, am lucrat cu mai multe bănci, și am reușit să subzistăm. Au fost doar două cazuri în care nu am putut da salariile în ziua respectivă, au fost măsuri de austeritate. Dar ne bucurăm că am făcut față acelor vremuri. După privatizare, când am fost preluați de familia Oltean, am început să ne dezvoltăm și să perseverăm la un nivel înalt de servicii”, a mai spus Ioan Pilcă.

Mădălina ROHAN