Despre dascăli, cu dascăli. INTERVIU cu Mariana Stana, profesoară a Școlii Gimnaziale „Friedrich Schiller”

Doamna Mariana Stana se află în frumoasa calitate de îndrumător al tinerilor mureșeni de peste douăzeci de ani. Aparținând colectivului didactic al Școlii Gimnaziale „Friedrich Schiller”, doamna profesoară s-a născut în Sărmașu, județul Mureș, acum 47 de ani, fiind conștientă încă de mică de direcția pe care parcursul vieții sale o va lua, anume cariera de profesor. Marți, 7 octombrie, am aruncat alături de doamna profesoară o privire spre trecut, discutând despre începutul carierei sale, despre motivația din spatele alegerii de a deveni profesor și, printre altele, despre perspectiva sa asupra relației elev-profesor.

Reporter: De câți ani îndrumați sufletele elevilor?

Mariana Stana: Lucrez în învățământ din 1 septembrie 1999, deci am împlinit 24 de ani de activitate. Părinții mei și-au desfășurat activitatea în educație, de acolo probabil și dorința mea de a deveni cadru didactic. Am știut dintotdeauna că vreau să devin profesor, prin urmare pregătirea mea profesională s-a desfășurat exclusiv în acest sens: am urmat Liceul Pedagogic și apoi Facultatea de Litere.

Rep.: În lumina acestei frumoase profesii, ce înseamnă educația pentru dumneavoastră?

M.S.: Educația este o activitate socială care are ca obiectiv pregătirea oamenilor ca elemente active ale vieții sociale. Pentru mine educația reprezintă aducerea de schimbări pozitive în viața și în comportamentul elevilor și acumularea de noi cunoștințe și valori.

Rep.: A fost dificil acest parcurs spre a deveni profesor?

M.S.: Nu consider că a fost dificil, dacă faci ceea ce îți place iar scopul este unul bine stabilit, nu are cum să fie greu.

Rep.: Care considerați că ar fi cea mai frumoasă parte a vieții de profesor?

M.S.: Predând limba română, o materie grea și o materie de examen, cele mai mari satisfacții vin din partea elevilor. Să vezi un copil care se ridică de la nota 5 la nota 8 și apoi ajunge să aibă rezultate bune la liceu și chiar să facă o facultate, este cea mai mare bucurie. Sau să te întâlnești peste ani cu elevi și să îți mulțumească pentru că au ajuns foarte bine în viață, că au un job bun și asta și datorită ție.

Rep.: Dar cea mai dificilă?

M.S.: Dificil, în ziua de astăzi, datorită vitezei cu care se pot accesa informațiile pe internet este să reușești să îi faci pe elevi să fie atenți la oră și „să își deschidă” urechile pentru a primi informația predată.

Rep.: Ce activități ați întreprins alături de elevii dumneavoastră?

M.S.: În afara activităților obișnuite de predare-învățare și a vizitelor împreună cu elevii la Biblioteca Județeană și la Palatul Culturii, preferatele mele sunt excursiile și taberele. Organizez câte patru- cinci excursii pe an, fiecare cu tematică diferită. De asemenea organizez activități în cadrul proiectelor în care este împlicată școala: proiecte POCU, PNRAS și ERASMUS.

Rep.: Cum vedeți relația elev-profesor?

M.S.: Relatia profesor-elev trebuie să fie una de încredere și respect, fără acestea nu se poate clădi. Elevul trebuie să simtă că faci totul pentru binele lui și să meargă cu încredere pe drumul pe care i-l trasezi.

Rep.: Cu trecerea anilor ați acumulat experiență în arta formării tinerilor. Care este cheia adaptării fiecăror noi generații?

M.S.: În timp trebuie să fii deschis la schimbări. Așa cu am procedat când am fost nevoiți să predăm on-line, trebuie să ne adaptam metodele la nevoile elevilor, să găsim unele care să îi atragă, care să îi facă să participle conștient și activ la lecție și atunci să acumuleze cât mai multe cunoștințe.

Rep.: Ce sfat oferiți tinerilor profesori, debutanți în cadrul acestei profesii? 

M.S.: Sfatul meu pentru cei care doresc să devină profesori este unul pe care l-am dat și fiicei mele, care este studentă la Litere, este, că, dacă simți cu adevărat că ești făcut pentru a preda și iubești copiii, nu ezita să îmbrățișezi acesta meserie, e o meserie pentru care e nevoie de vocație.

Alexandra BORDAȘ