Sânzienele, natura vindecătoare și renașterea femininului

24 Iunie-  Nașterea Sf. Ioan Botezătorul

Ioan Botezătorul, cel mai mare dintre sfinți,  prezicător și botezător, cu patru sărbători dedicate,  este cel care a pregătit  venirea Mântuitorului și pe oameni pentru a-l primi printre ei pe Creatorul lumii.

În calendarul popular sărbătoarea este cunoscută sub numele de Sânziene sau  Drăgaica. Sărbătorită la solstițiul de vară, această zi era considerată ziua soarelui, când el  se odihnește și dacă te uiti atent   îl poti vedea ”jucând pe cer”.  În vremuri mai vechi, soarele era considerat sfânt, Sfântul Soare, care luminează pământul dă viață și căldură,  căruia  oamenii i se închinau de când răsărea și până la apus.

 Sânzienele reprezintă ziua cea mai însorită, cea mai lungă, cu noaptea cea mai scurtă din an. Vara nu mai are putere și se pregătește să aducă un rod bun culturilor, dând în același timp energii magice plantelor de leac. Sărbătoarea păstrează un amestec de credințe arhaice, păgâne și creștine sub semnul magiei.

Sânzienele sunt flori și ființe supranaturale. Ziua  era considerată un reper până la  care trebuiau terminate  muncile agricole legate de întreținerea  recoltelor,  întrucât era vremea  maturizării lor. 

Trecerea de la un anotimp la altul  e un prag când se naște un timp nou. Sanctificarea timpului  este pusă în  legătură cu virtuțile   plantelor.  De Sânziene , fetele culeg florile albe sau galbene și își împletesc cu ele cununi sau se prind la brâu. Cununile se aruncă pe casă , fiecare membru al familiei având cununa lui, sau se pun la răscruci de drumuri, pentru protecție.

Ritmul creșterii și descreșterii,  devenirea ciclică  și  revenirea periodică la formele inițiale,  au fost din cele mai vechi timpuri, legate de feminin.  Atribuite femininului,   o serie de schimbări  din natură,  transformări ce comportă  regenerarea,  transmit corespondențe și  semnificații   într-o manieră unitară,  și un sens care este intuit de oameni. În acesta se regăsesc  și practicile tradiționale. În zorii zilei de Sânziene, înainte de răsăritul soarelui, femeile bătrâne, culeg florile cu roua pe ele pentru a le folosi la tratarea unor boli, dureri sau  diverse  remedii.

Sânzienele sunt ființe mitice,  zâne ale aerului care zboară și  se prind în horă, aduc  belșug bobului de grâu, vindecă bolnavii și împrăștie putere de  leac plantelor.  Ele zboară în văzduh.  Asociat simbolic cu   tărâmul magic, unde se întâmplă lucruri fantastice, văzduhul este un substitut al inconștientului   sugererând sursa, izvorul vieții,  al tinereții  și al nemuririi.

Text: Roxana Maria Man, manager Muzeul Etnografic ”Anton Badea”

Foto: Icoană pe lemn înfățișând pe Sf. Ioan Botezătorul

Fotografii din arhiva Muzeului Etnografic „Anton Badea” reprezentând sărbătoarea de Sânziene.