FOTO: "Mierla neagră" lansată de Radu Ţuculescu la Reghin

2 ianuarie 2016

Scriitorul Radu Ţuculescu a fost prezent joi seara în miljocul cititorilor reghineni, prilej cu care şi-a lansat ultimul său volum intitulat “Mierlea neagră” apărut în acest an la Editura Cartea Românească. Lansarea a fost găzduită de Biblioteca Municipală “Petru Maior”, completată muzical de recitalul susţinut de Emanuel Mureşan (vioară) şi Gyorgy Imola (vioară), atent supraveghiaţi de “Umbra arsă”, lucrarea semnată de artistul plastic Simion Moldovan, care apare pe coperta cărţii semnat de Radu Ţuculescu.

Mierla neagră” aduce în atenţie destinele unor personaje surprinse într-un mic spaţiu concentraţionar: internatul unui liceu de muzică, autorul fiind, de altfel, absolvent al unei astfel de instituţii de învăţământ prin anii 60. Radu Anghel studiază clarinetul la Liceul de Muzică din Marele Oraş, odinioară mănăstire de călugari franciscani. Surprinzator însă, lumea internatului, fascinant univers în miniatură, ascunde nu doar chicoteli şi farse camaradereşti, ci şi o crimă oribilă, pentru comiterea căreia Anghel este învinovăţit pe nedrept şi condamnat la închisoare. Experienţa carcerală îi schimbă fundamental viaţa, privindu-l de o carieră muzicală de excepţie şi aruncându-l într-un vârtej de drame şi intâmplări cu final neaşteptat.

“Am înlocuit un coşmar cu un alt coşmar”

Introducerea în atmosfera internatului de muzică al epocii comuniste a fost făcută de criticul Zorin Diaconescu, care a punctat cei doi poli în care gravitează povestea “Mierlei negre”, comunismul şi societatea de consum care ia urmat, în care eroul cărţii trăieşte, suferă şi rezistă în cele din urmă graţie artei. “În prima parte a cărţii avem un pedagog, personajul cheie din acea şcoală de muzică. El era inginerul de suflete, care le transmite elevilor prima lecţie de viaţă. Ea nu există în regulamentul şcolar, există doar propria persoană. Era persoana şi nu sistemul. Acesta a fost comunismul de tip românesc. Aşa se face că într-o societate în care omul nu contează, justiţia funcţionează pe nişte principii paralele cu ceea că gândim noi că ar trebui să fie. Aşa că personajul cărţii ajunge să fie condamnat, fără să ştie de ce. Acelaşi sistem care avea un pedagog responsabil cu anularea personalităţii elevilor, impunea cetăţenilor să nu-şi închipuie cumva că au dreptul la justiţie. Nu, puterea hotăra cine este vinovat, îl băga la puşcărie şi apoi vedem noi de ce. Dacă acest personaj nu ar fi avut această uşă, care e arta, ar fi înebunit la Gherla. Un om normal şi-ar fi pierdut ritmul, să ştie că e închis pentru ceva ce nu a făcut. Un artist nu. Pentru el lumea are alt sens. Descoperă că arta poate să existe nu doar pentru el. Urmează al doilea mit al cărţii, perioada postcomunism. Acum toată lumea a învăţat lecţia, până în 1989 a fost groaznic, iar după aceea totul e wonderful. Pe dracu. Am înlocuit un coşmar cu un alt coşmar. Ne-am trezit într-o lume a capitalismului sălbatic, care nu are mamă, nu are tată, ci doar o singură valoare : bancnota. Atât contează, te legitimezi cu cardul, cu contul tău din bancă. Tot artistul supravieţuieşte, pentru că el descoperă arta acolo unde nimeni nu se aşteaptă, în bucătăria unui restaurant. Mâncarea poate să fie o operă de artă, în acest vacarm care de regulă distruge tot ce este artă”, a precizat criticul Zorin Dumitrescu.

Arta înseamnă spiritualitate

Lansarea a fost presărată cu pasaje din “Mierla neagră” lecturate chiar de autor, aşa cât să ofere publicului un pic din gustul cărţii, unul pe cât de amar, datorat peripeţiilor personajuluii, pe atât de dulce datorită melodicităţii în care autorul şi-a creionat romanul. “Radu nu merge pe ideea de frescă socială care se vrea document care să acuze, care trebuie neapărat studiat în manualul de clasa XI-a şi dat subiect la bacalaureat. Autorul face o altă descoperire, că până la urmă arta înseamnă spiritualitate, înseamnă acea particulă de lumină prin care poţi să te regăseşti şi pe întuneric, care poate să genereze căldură chiar dacă împrejur e frig, care îţi poate da energie chiar dacă ai primit lovitură după lovitură de la viaţă”, spune Zorin Dumitrescu.

Refugiu în artă

Condiţia intelectualului în perioade nu tocmai roz ale istoriei , comunismul fiind extrem de “darnic” în această privinţă, o regăsim şi în paginile celui mai recent volum semnat Radu Ţuculescu. Cititorii oraşului copilăriei autorului îi putem numi privilegiaţi pentru întâlnirea cu “Mierla neagră”, doar cei de la Bookfest şi cei din Cluj având parte de o lansare a cărţii. “De câte ori vin la Reghin primul popas îl fac aici la bibliotecă, nu doar datorită bibliotecii ci şi datorită Sorinei Bloj, lui Bubu Şara, pentru faptul că într-o bibliotecă încă mă mai simt bine. În ce priveşte “Mierla neagră”, într-un sistem totalitar artistul îşi găseşte refugiu în artă. Cel mai uşor e în muzică, nefiind cuvine, cânţi şi te linişteşti, dacă nu cumva cânţi jazz precum eroul meu din carte, care nu i se dădea voie să cânte jazz. Cartea este şi scrisă într-un ritm de blues şi jazz, un roman deosebit, cu foarte multe accente autobiografice. Cititorul va avea parte de lucruri foarte dure, foarte aspre, de iubire, trădare, turnători, închisoare, eşec, perioada finalului comunismului, dezumanizare , apariţia capitalismului, a societăţii de consum”, ne-a declarat scriitorul Radu Ţuculescu.

Belgrad, New York…

Pentru scriitorul Radu Ţuculescu anul 2015 se anunţă unul plin, Belgrad şi New York fiind următoarele două destinaţii unde va fi prezent graţie cărţilor sale. “Recent am terminat o carte pentru copii, prima mea de acest gen. Cel mai greu este să scri poveşti. Cred că am reuşit, dar nu în totalitate , pentru că cineva care mi-a citit o poveste a spus că nu e doar pentru copii. Am încercat să scriu aceste poveşti pentru nepotul meu care are 7 ani. În ce priveşte un viitor roman, încă nu am nici un plan. Momentan am luat o pauză, munca la “Mierla neagră” ma stors enorm, şi acum vreau să văd şi reacţiile, pe unde zboară. Curând îmi va apărea volumul “Povestirile mameibătrâne” la Belgrad, tradus în limba sârbă, lucu care mă bucură fantastic. Iată că după Paris urmează o altă capitală europeană unde mi se lansează un volum. Traducătoarea, pe care nu o cunosc, mi-a spus printr-un mail : “am fost fascinată de această carte, nu am citit în viaţa mea aşa ceva”. Am fost atins, deoarece un traducător este acela care îţi citeşte cu adevărat cartea. Apoi spre toamnă sunt invitat la New York de Doina Uricariu să-mi prezint câteva cărţi, alături de un poet din Bucureşti Liviu Ioan Stoiciu şi de Alexandru Petria”, afirmă Radu Ţuculescu.