Neverland. Cu dramaturg la scenă. Leta Popescu: „Dacă o arzi cu orgolii, te-ai dus!”

Leta Popescu, regizoare, și Alexa Băcanu, autor dramatic&dramaturg, sunt în Târgu Mureș, unde lucrează de zor la un spectacol produs de Teatru 3G pe scena Teatrului 74. Săptămâna trecută ne-am întâlnit și am povestit un pic despre spectacolul „Neverland”, a cărui premieră va avea loc în 3 septembrie. Pornit pe un terasament oferit de Peter Pan, „Neverland” a cotit un pic pe alte șine, după cum mi-a spus Leta Popescu, dar, până o să vedem noi din scaunele de la 74 cum și care-i treaba, hai să vedem ce mi-au spus Leta și Alexa.

Din distribuția „Neverland” fac parte: Pál Emőke, Raisa Ané, Laura Mihalache și Ștefan Mura, de scenografie se ocupă Szőke Dalma Zsuzsanna, iar muzica îi aparține Boros Csaba.

Reporter: Vă rog să-mi spuneți câteva lucruri despre voi?

Alexa Băcanu: Zicem una despre alta?

Leta Popescu: Păi, nu?

Alexa: Leta este regizor de teatru, tânăr…

Leta: Regizoare, până și eu am început să zic regizoare. Trebuie totuși să instaurăm și acest feminin.

Alexa: …tânără și foarte promițătoare.

Leta: :))

Alexa: E interesată de dramaturgia contemporană, lucrează foarte mult cu dramaturgi la scenă, spre deosebire de mulți alții.

Leta: Tot timpul, nu am lucrat niciodată fără dramaturg la scenă, nici în școală.

Alexa: E unicat. Lucrează și în teatrul independent și în teatrul de stat.

Leta: :)) Alexa e un dramaturg mai puțin tânăr…

Alexa: Puțin mai puțin.

Leta: A terminat teatrologie la Cluj și scrie cam de atunci. S-a implicat în foarte multe proiecte și se implică în continuare, nu doar pe partea de scriere, dar și de comunicare. Lucrează foarte mult la Reactor, scriind proiectele AFCN din care mănâncă toți artiștii. Ca dramaturg e interesată de structuri complicate, scrie tot timpul fracturat și foarte mișto pentru mine. Întâlnirea mea cu Alexa a fost foarte important pentru mine și sper că la fel a fost și pentru ea. Eu mai realistă, ea mai fantezistă…
Alexa: Între timp am ajuns undeva în același punct pentru că ea a devenit mai fantezistă și eu mai realistă.

Rep.: Ați mai lucrat împreună?

Leta: Este a treia colaborare: la Teatrul Național din Cluj – „Call it art” (în 2016), la Reactor – „Dispariția” (2015), acum lucrăm aici și mai urmează în toamnă în București, la Centrul Replika, un spectacol despre educația sexuală în școli pentru părinți și copii.

Rep.: Cum e pentru voi munca aceasta pe text în același timp cu repetițiile pentru spectacol?

Leta: Din punctul meu de vedere, sunt mai multe tipuri de dramaturgi. În cazul acesta, Alexa influențează foarte mult spectacolul, aproape că gândesc împreună cu ea conceptul spectacolului. Mă iau foarte mult după text, după ideile ei, nu prea intervin, nici nu îi spun ce vreau eu și ea să facă. Îi spun doar ce mă interesează, apoi ea face forma și structura. După aia scrie textul de la zero, iar la scenă, da, pun și actorii întrebări. Acolo, Alexa, fiind prezentă, ia decizii de a asculta părerile sau nu, asta ea decide.

Pentru mine e super important pentru că e o muncă de echipă. Dacă dramaturgul e în viață de ce să nu vină să răspundă la niște întrebări la care, de obicei, regizorul se chinuie să răspundă. Ce a vrut să zică autorul? Păi, uite, autorul e aici, întreabă-l ce a vrut să zică. Nu aș putea să lucrez fără un dramaturg, decât dacă aș scrie eu textul.

Alexa: Ar trebui să facem distincția între autor dramatic și dramaturg. Dramaturgul e omul care stă la scenă și lucrează alături de regizor. Autorul dramatic e omul care scrie textul de la zero. În cazul acesta se combină rolurile, dar pot să fie și două persoane diferite.

Rep.: Sunt curios cum lucrezi, inclusiv cu actorii.
Alexa: Depinde foarte mult și de regizor. După ce am ieșit din școală, nu prea am mai scris decât cu un regizor pe un anumit proiect. Nu prea mă apuc să scriu eu singură. Atunci contează foarte mult ce discut cu omul ăla, care-i tema și apoi, în general, fac un mic research. Apoi, am nevoie de spațiu și de libertate să scriu singură textul, după ce termin discuțiile cu regizorul.

La scenă, mi se pare și mie utilă întâlnirea cu actorii. Mă ajută să aud cum sună textul ca să modific niște chestii care mă deranjează când le aud, dar de care nu mi-am dat seama când citeam singură. Pe de altă parte, acum mai puțin, dar la început era și șocul acesta al întâlnirii cu oameni care nu citesc cum ți-ai imaginat tu sau nu înțeleg ce credeai tu că e clar. Nu e extrem de ușor, dar e util.

Rep.: Te enervează, cum e?

Alexa: Da, te enervează, dar trebuie să fii puțin empatic, să te pui în pielea actorului sau a regizorului și să înțelegi că nimeni nu o face intenționat.

Leta: Dacă o arzi cu orgolii, te-ai dus! Asta e o chestie de timp. La început, ai impresia că lucrurile sunt cu rele intenții sau că cineva vrea să-ți distrugă ideea, de fapt, nu. Și trebuie pornit cu super încredere.

Alexa: Îți dai seama că iese mai bine după un feedback, indiferent cum e el. Am început să caut păreri și de la oameni care nu au nicio treabă cu teatrul – te super-ajută.

Rep.: Ce te-a făcut să alegi tema aceasta a tinerilor (maturi) într-o societate alienantă?

Alexa: E prima temă pe care i-am propus-o Letei, când am încercat să colaborăm prima dată. Nu ne-a ieșit atunci și am zis haide să o facem acum. Nu m-a interesat atât de mult Peter Pan, cât m-a interesat ce a ieșit până la urmă: un fel de viziune de sus, e foarte greu de zis… E vorba despre oameni. Nu știu cum să zic altfel. Despre cât de triști și de fragili suntem. M-a interesat cum ne întâlnim unii cu alții, cum interacționăm și cât de futil e totul.

Leta: Cred că e o privire înțeleaptă și asumată asupra unei lumi din ce în ce mai vulnerabile. Cred că suntem într-o perioadă destul de dezechilibrată, noi – omenirea, eu așa simt, în care nu ne găsim împlinirea, dar ne găsește boala acestui secol cu tot ce înseamnă depresia: angoase, anxietate. Astea sunt acum, când pare că și financiar și social nu mai este o situație presantă.

Categoria aceasta de oameni despre care vorbim nu au probleme financiare, nu au probleme sociale. Sunt niște oameni normali – clasa de mijloc, par să aibă tot, dar pe dedesubt lucrurile nu prea funcționează.

Nu dăm răspunsurile la întrebarea de ce nu funcționează. Nu e terapeutic, nu e cu pilde de viață, nu are nicio morală. Mie asta-mi place. E o frescă ușor expresionistă a timpului nostru. Vreau să se vadă tușele alea tulburătoare din pictura expresionistă.

Rep.: Cum ai ales actorii?

Leta: E o distribuție care pornește de la o imagine pe care mi-am dorit-o eu foarte tare. La început, voiam patru mirese care se pișă fiecare pe câte o roată a unei mașini. Eu așa am început construcția acestui spectacol. Mai ții minte?

Alexa: … eu știam doar de mirese… cred că mi-am șters imaginea din memorie :))

Leta: Apoi, Alexa mi-a spus că vrea să fie și un băiat și am zis: hai, să fie! Nu am făcut casting, știam actorii, iar cu Raisa și cu Emőke îmi doream foarte mult să lucrez.