Tiberiu Băţagă intră în cursa pentru conducerea UMF

Apropiatele alegeri pentru funcţia de rector al Universităţii de Medicină şi Farmacie (UMF) Târgu-Mureş promit intrarea în cursă a unor personalităţi academice, cu un renume creat atât la nivel naţional cât şi internaţional, ce activează ca şefi de clinici, dar şi cadre didactice la UMF. Prof. dr. Tiberiu Băţagă, şeful Clinicii Ortopedie-Traumatologie din cadrul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Târgu-Mureş intenţionează să îşi depună candidatura pentru funcţia de rector.
Reporter: Cine este omul din spatele medicului Tiberiu Băţagă?
Prof. dr. Tiberiu Băţagă: Este un tip care s-a născut în urmă cu 52 de ani în Târgu-Mureş şi este târgumureşean 100%. Şcoala generală am făcut-o la Şcoala Generală numărul 4 de pe str. Horea, după aceea liceul la Colegiul Naţional „Al. Papiu Ilarian”, profil matematică fizică şi mecanică. Am absolvit în 1979 şi am dat admitere la Institutul de Medicină şi Farmacie cum se numea atunci Universitatea. Am făcut nouă luni de armată la Timişoara, după care şase ani de facultate. În 1986 am absolvit şi având o medie foarte bună am putut să fac stagiul de pregătire în Târgu-Mureş. În 1988 m-am căsătorit, actuala mea soţie este prof. Simona Maria Băţagă, şefa secţiei de Gastroeneterologie de la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă şi avem o domnişoară extrem de drăguţă de 23 de ani, Cristina Simona Băţagă care este absolventă a facultăţii de Business Management al Universităţii Erasmus din Rotterdam. Acum lucrează la o multinaţională în Rotterdam, îşi face masteratul şi este foarte foarte mulţumită de ceea ce face.
„Am fost favorizat pentru că am ajuns sub tutela maestrului Sava Ioan, prof. Ciugudean Cornel, oameni de un profenionalism extraordinar. La ora aceea la Târgu-Mureş se făceau intervenţii de care în alte părţi se citeau doar în reviste”
Rep.: Cum v-aţi intersectat cu medicina, implicit cu ortopedia?
T.B.: Eram în armată şi, la un moment dat, venind acasă în concediul de iarnă, cum era atunci legal, am avut nişte dureri la nivelul genunchiului stâng. Aveam o leziune de menisc şi mi s-a spus că trebuie să fiu operat. Am făcut operaţia, a urmat o perioadă de patru sau şase săptămâni de repaos şi au venit cei de la Centrul militar şi au spus că, având în vedere situaţia vă încadraţi în baremurile în care vă putem lăsa la vatră. Am zis nu, mă întorc în armată. Ulterior mi-am spus că trebuie să existe o modalitate de a trata această leziune, oricum incizia este minimă, dar mă gândeam că trebuie să existe o metodă endoscopică şi din anul I am început,  şi în perioada vacanţelor de iarnă şi de vară de la universitate pe anumite perioade să mă duc la Clinica de Ortopedie. Am fost favorizat pentru că am ajuns sub tutela maestrului Sava Ioan, prof. Ciugudean Cornel, oameni de un profenionalism extraordinar. La ora aceea la Târgu-Mureş se făceau intervenţii de care în alte părţi se citeau în reviste şi ai avut enorm de învăţat de la aceşti oameni, care au fost nişte giganţi în domeniul ortopediei. Erau corecţi dar exigenţi. Am fost mai mulţi care am vrut să urmăm această specializare de-a lungul anilor şi s-a făcut selecţia. La un moment dat am rămas doar patru.
Rep.: Sunteţi şi profesor universitar la UMF Târgu-Mureş. Care dintre cele două slujbe vă aduce o satisfacţie mai mare?
T.B.: Vreau să vă spun că amândouă îmi aduc satisfacţii. Pentru că într-un fel mă preocup de pregătirea colegilor noştri mai tineri, studenţi, în formarea lor ca medic generalist în formarea lor ca medic generalist după şase ani de zile, dar în acelaşi timp am colegii medici rezidenţi cu care fac intervenţii chirurgicale. Şi cea mai mare satisfacţie a mea este când văd că sunt bine pregătiţi, operează frumos şi oricând am cui să predau ştafeta. Aceasta este cea mai mare satisfacţie şi din punct de vedere didactic şi profesional. 
„Am discutat cu colegi şi toată lumea este de acord că trebuie să mergem împreună. că obiectivul nostru principal este ca universitatea să devină de rang întâi.i Pentru că o serie de promovări se acordă numai dacă universitatea noastră este de rangul întâi”
Rep.: Ce părere aveţi de tensiunile create în UMF între cadrele didactice maghiare şi cele române?
T.B.: Vreau să vă spun un lucru. Eu am zis întotdeauna ca şi târgumureşean: noi suntem cu această instituţie care este un simbol al nostru de 66 de ani. Pentru faptul că o anumită legislaţie, permisivă într-un fel, pe nişte domenii de pregătire nu are şi nişte specificaţii clare privitoare la modalitatea cum se rezolvă acest lucru, a condus la aceste discuţii. După aceea în acelaşi timp, poate că şi implicarea foarte mult a factorului politic a contat. Dacă eram lăsaţi noi colegii, între noi, puteam rezolva fără nici un fel de discuţie. Dacă am fi fost consultaţi înainte şi ni s-ar fi spus domnilor doriţi ca această universitate să fie universitate multiculturală, cum nouă ni se pare şi normal să fie, cum vedeţi soluţiile de rezolvare? Şi toate aceste discuţii s-ar fi rezolvat rapid, nu ar fi fost nici un fel de problemă. Dialogul este soluţia şi de o parte şi de alta. Am discutat cu colegi şi toată lumea este de acord că trebuie să mergem împreună, că obiectivul nostru principal este ca universitatea să devină de rang întâi. Pentru că o serie de promovări, Şcoala Doctorală, o serie de proiecte se acordă numai dacă universitatea noastră este de rangul întâi. Se poate şi un consorţiu universitar metropolitan, ceea ce este iarăşi o idee bună. Există deschidere, putem discuta în ce condiţii. Nu cred că lucrurie nu se pot rezolva. Vreau să spun că aceleaşi discuţii au fost şi la Babeş- Bolyai, şi la Bucureşti şi nu este universitate multiculturală. Este perioada aceasta de alegeri, de a înnoi noile structuri de conducere în facultăţi, universităţi. E la fel ca în politică. Fiecare vine, are o idee nouă, spune că ideea lui este cea mai bună. Dacă mai mulţi oameni stau la masă şi îşi armonizează ideile, iese un program cu care toată lumea academică este de acord şi lucrurile trebuie să meargă înainte.
„Principiile academice spun să creezi o şcoală, să laşi în locul tău oameni. Nu poţi să fii doar tu profesor şi în jurul tău toţi să fie numai la nivel de asistenţi. Trebuie să ai în jurul tău un şef de lucrări, un conferenţiar care oricând să-ţi poată lua locul”
Rep.: Dacă aţi avea puterea necesară în conducerea UMF cum aţi acţiona în consecinţă?
T.B: În primul rând aş stabili foarte clar obiectivele noastre. Şi anume: să devenim universitate de rangul întâi care presupune existenţa unui institut sau centru de cercetare în interiorul universităţii în colaborare cu Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă şi cu Spitalul Clinic Judeţean. Doi, ceea ce este foarte important, să asigurăm ca revista noastră Acta Marisiensis care este o revistă de foarte bună calitate să acceadă la sistemul de grup sau ISI în care toate articolele să fie foarte bine revăzute ca să nu mai există aceste mici accidente care se pot întâmpla. Şi punctul trei, care este cel mai important, în derularea proiectului să implicăm mai multe universităţi. În acelaşi timp aş pregăti ca actualii asistenţi, şefi de lucrări, în următorii trei, patru ani să fie cei care să preia funcţia, să acceadă la nivel de conferenţiar, profesor, pentru că acesta este rolul nostru. Să creăm după noi cadre capabile să continue această meserie. Trebuie să existe o dinamică normală, trebuie să te dai la un moment dat la o parte pentru că biologic nu mai corespunzi şi trebuie să ştim acest lucru. Aceasta pentru că principiile academice spun să creezi o şcoală, să laşi în locul tău oameni. Nu poţi să fii doar tu profesor şi în jurul tău toţi să fie numai la nivel de asistenţi. Trebuie să ai în jurul tău un şef de lucrări, un conferenţiar care oricând să-ţi poată lua locul.
Rep.: Postul de rector al UMF Târgu-Mureş v-ar interesa?
T.B.: Ar trebui să fiu incorect să spun că nu este o poziţie care onorează pe oricine în lumea academică. O astfel de poziţie este atribuită unei persoane care reuşeşte să devină la un moment dat reprezentantul unei instituţii şi ale unei lumi academice care are nişte năzuinţe. Vreau să spun, cu toate că unii mă vor critica, mie toată chestia asta de cârcoteală, cârcotaş nu-mi place. Pentru că am spus foarte clar ce s-a făcut mai ales în ultimii opt ani, universitatea noastră nu a avut o aşa dinamică, nu îmi aduc aminte de când! Totul în universitate s-a schimbat în bine. S-a terminat o perioadă, urmează perioada următoare. Ce trebuie să facem în continuare? Şi totul putem face doar împreună şi dacă îţi faci o echipă. Singur nu vei reuşi niciodată. Vreau să intru în această cursă pentru funcţia de rector la UMF. Luni, în data de 30 ianuarie, vreau să îmi depun candidatura pentru această poziţie. O spun oficial ca să nu se mai facă speculaţii la acest lucru!
Rep.: Aveţi idee cine ar mai candida pentru funcţia de rector?
T.B.: Sigur că da! Nu este nici un secret acum. Doamna prorector Klara Brânzaniuc, domnul profesor Leonard Azamfirei şi probabil vor mai fi!
Rep.: În condiţiile în care veţi fi ales, v-aţi conturat idei, planuri cum să continuaţi activitatea profesorului univ. dr. Constantin Copotoiu privind dezvoltarea UMF atât pe partea ştiinţifică, didactică cât şi în ceea ce priveşte sportul?
T.B.: Absolut. Eu nu pot să spun decât că apreciez ceea ce s-a făcut. Şi tot ceea ce s-a făcut rămâne mai departe pentru universitatea noastră. Urmează să facem un institut de cercetare, să conlucrăm la nivelul revistei, activitatea sportivă trebuie continuată!