Şase la un milion

Cu un milion de lei, unii îşi plătesc consumul, alţii îşi cumpără un obiect casnic sau o bijuterie. Cu un milion de lei, în comuna Mica, şase persoane trăiesc. Ei mănâncă zile la rând acelaşi fel de mâncare lipsit de proprietăţi nutritive, mămăliga. Unul din copii este bolnav cu grad II de handicap, dar nu beneficiază de nici un drept asigurat prin lege. Atunci când ne lovesc necazurile, mereu încercăm să dăm vina pe guvern, pe sistem, pe soartă. Când, de fapt, uneori putem atât de uşor să ne venim noi înşine în ajutor.

Părinţii a patru copii îşi întreţin familia cu un milion de lei pe lună. Maria Bohn şi Lunca Ştefan au fiecare câte 29 de ani. Pentru că nu au avut bani pentru organizarea unei stări civile sau nunţi, nu s-au căsătorit. Cu toate acestea, în urmă cu opt ani, Maria a născut primul băieţel, iar acum doi i-a dat viaţă celui de-al patrulea. Ei locuiesc într-o casă veche, cu două camere, fără apă şi gaz. Alocaţia de copil este de 230.000 lei. După cei patru copii, femeia primeşte un milion de lei pe lună, din care abia reuşeşte să pună pe masă mămăliga cea de toate zilele. De bucuria unei banane, ciocolate sau a unui iaurt cu fructe, cei patru micuţi nu se bucură decât foarte rar. "Nu pot cumpăra doar o banană. Când vede unul, îi trebuie şi celuilalt. Trebuie să iau patru, ca să nu fie scandal. La cât de rar mănâncă, cu una singură abia le deschid pofta. După aceea încep să plângă că mai vor, iar eu cum
să-i fac să înţeleagă că nu mai am bani?", spune Maria. Insuficienţele alimentare sunt cel mai adesea însoţite şi de carenţe de vitamine. Organismele slabe sunt predispuse la tot felul de afecţiuni transmise prin nerespectarea regulilor minime de igienă. Epidemiile de viermi intestinali sunt foarte frecvente în colectivele de copii, în şcoli, grădiniţe sau familii numeroase, fiind afectaţi deopotrivă şi adulţii. Copiii Mariei suferă des de acest gen de boli. Infestarea se face prin ingerarea apei sau alimentelor contaminate, iar transmiterea se face repede, în special prin intermediul mâinilor murdare.

Cu nuiele şi îndemânare

În timpul iernii femeia nu are nici o posibilitate de a lucra ca zilier, de oferte are parte doar la cules, săpat sau făcut curăţenie prin casele oamenilor.
Soţul Mariei, deşi a refuzat categoric să înveţe să împletească coşuri atunci când era mic, a fost obligat de tatăl său să pună mâna pe nuiele, iar pentru a scăpa de ceartă şi pedepse, asta a şi făcut. Abia acum, la maturitate, şi-a dat seama cât de bine i-a priit severitatea tatălui, împletitul din nuiele fiind cel mai dezvoltat gen de împletituri din vegetale. Coşurile pe care le face îi aduc un venit foarte mic, iar dacă în unele zile reuşeşte să facă trei, în altele nu face nici unul. Ştefan caută în fiecare zi nuiele prin pădure, iar în perioada iernii, când zăpada este mare, nu găseşte nimic. După ce le împleteşte, merge prin satele din apropiere şi le vinde sătenilor cu 50.000 de lei bucata. "Puţini sunt cei care le cumpără. Umblă toată ziua şi foarte greu face măcar o sută de mii de lei. Mai avem noroc că primim de mâncare de la vecinii care ne cunosc, o pâine sau un borcan de unsoare, cu care copiii mei se hrănesc zile la rând", mai spune Maria.

Nu cere când poţi să te ajuţi singur

Sergiu, al treilea copil al Mariei, este bolnav de ESI cu parapareză flască şi retard în dezvoltare. Deşi are cinci ani, dezvoltarea lui psihică locomotorie este a unui copil de doi ani, iar recuperarea se poate face doar parţial, cu condiţia să i se asigure tratamentul necesar şi să fie prezentat regulat la un control medical. "Copilul urmează un tratament bazat pe vitamine şi minerale pentru dezvoltarea psihică şi, chiar dacă i se administrează cu stricteţe medicamentele, el nu va putea vorbi până la vârsta de opt ani", spune Dana Luchian, asistent medical. Sergiu este înregistrat la dispensarul medical al comunei Mica, aşa cum sunt şi ceilalţi. Deşi boala băiatului a fost confirmată medical, el nu beneficiază de pensie de handicap.
În vederea asigurării integrării cu şanse egale în viaţa socială, Sergiu beneficiază de anumite drepturi. El are drept la o alocaţie de stat pentru copiii cu handicap, în condiţiile prevăzute de lege, majorată cu 100%. Are dreptul unui asistent personal angajat de către autorităţile administraţiei publice locale, cu avizul Inspectoratului de Stat Teritorial pentru Persoanele cu Handicap, pe baza recomandărilor anchetei sociale realizate de către o comisie din cadrul compartimentului specializat al primăriei. De regulă, asistentul personal este mama. Ea poate opta pentru primirea unei indemnizaţii echivalente cu salariul net al asistentului social debutant din unităţile bugetare sau pentru asistent personal. "Băiatul are dreptul la un ajutor de handicap, dar nu poate beneficia de acesta pentru că nu are certificat de naştere", explică Dana Luchian. Mama băiatului tratează problema cu indolenţă. Nu puţine sunt cazurile în care sărmanii cer ajutor, dar fără a încerca mai întâi să se ajute singuri. Este timpul să învăţăm să nu aşteptăm de la alţii, ceea ce singuri ne putem da.

Amalia VASILESCU