În fiecare zi

În fiecare zi simt că intrăm în Europa!
În fiecare zi simt că o multinaţională îi ia locul! Că se inoculează cu resurse umane, finanţe, know how în economia românească.
Zi de zi, România se schimbă în profunzime! Nu că am vrea noi, românii, sau guvernul Băsescu-Tăriceanu, sau Parlamentul prin Năstase-Văcăroiu, ci pentru că undeva la Strasbourg, Bruxelles sau dacă vreţi disipat la nivelul Europei factorilor de decizie, ei, europenii, au hotărât să includă şi România în lumea civilizată. Nu mai avem nici o şansă. Trebuie să renaştem, să ne reclădim din temelii, trebuie să ne asumăm schimbarea. Zilnic văd oameni care se împrumută de la bănci pentru a-şi plăti dările la stat. Tot mai des managerii se interesează de fonduri europene. De specialişti. Vremea impostorilor începe să apună. Şi în presă. În fiecare zi se discută despre burse, MBA, specializări. Efervescenţă, dar şi teamă, tenacitate, dar şi îngrijorare, profesionalizare, dar şi mai multă atenţie. Muncă…
Felicitări PSD! În special ardelenilor şi bănăţenilor, care cu consecvenţă şi tenacitate, unitate în acţiune şi valoare, au ucis stafia comunistă, care abia mai respiră, dar care ar fi păstrat PSD încă cel puţin doi ani în universul partidelor de sorginte ceauşistă.
Felicitări Mircea Geoană! Una e să faci şcoala la americani, să te declari pro-occidental, şi alta e să fii un mic stahanov pe băncile universităţii din Moscova, care până şi la bătrâneţe tot cu „tovarăşe” să te adresezi fiului preaiubit. A sosit şi ziua schimbării pentru cel mai mare partid românesc. Ioan Rus de Cluj, Eugenia Godgea (primăriţa din Sighet), Ioan Mircea Paşcu de Sătmar, Ilie Sârbu din Banat, Valer Dorneanu din Harghita ne vor reprezenta la nivel central în PSD. Parcă se schimbă ceva… Nu au mai putut fi controlaţi toţi membrii de partid, cum s-a întâmplat la Conferinţele Judeţene. Nu a ieşit cu picioarele înainte, dar Iliescu tot a cerut un distonocalm. L-a distrus pe faţă Ardealul, dar tot din Moldova lui dragă i s-a tras sfârşitul, că doar Mitrea nu o fi obţinut funcţia de secretar general fără de trădare.
Cu falimente, cu restructurări, cu trădări, cu lacrimi, cu sinucideri chiar, cu răsturnări masive de raporturi, situaţii, valori, intrarea în Europa nu mai poate fi oprită. Doar numărul victimelor poate fi eventual mai mare… în fiecare zi simt că intrăm în Europa!
Voi?!
de Aurelian GRAMA