Demnitatea cetăţeanului de rangul doi

Suntem, după semnarea Tratatului de aderare, mult mai aproape de europeni, însă vom fi încă multă vreme priviţi ca rudele sărace .Vom fi mereu ţinuţi la uşă şi dosiţi în unghere întunecate la marile baluri, vom fi invitaţi la masă, dar aşezaţi într-un colţ, de teama că nu vom şti să ţinem corect furculiţa în stânga şi cuţitul în dreapta sau că vom sorbi zgomotos supa. Vom fi prezentaţi pe la recepţii cu o stânjenitoare teamă că, din cauza proastei educaţii, gafăm şi nu ne înclinăm la unghiul potrivit în faţa mai marilor Europei.
Ni s-a pus o etichetă şi ne va fi foarte greu să ne debarasăm de ea. Toţi europenii sunt încântaţi de peisajele, mâncarea şi fetele din România, dar pentru ei vom rămâne doar nişte corupţi cu maniere medievale. Este foarte adevărat că există corupţie, dar dacă privim fenomenul în profunzime am putea descoperi nişte lucruri foarte interesante de care nu sunt foarte străini nici câţiva onorabili şi civilizaţi europeni. Oare cât de uşor este să faci într-o ţară săracă, la începuturile democraţiei, după aproape o jumătate de veac de ani de comunism, un milion de dolari? Foarte uşor. Oare cât de greu este să păcăleşti nişte naivi fluturându-le în faţă prosperitatea ta de occidental? Extrem de uşor. Nu putem să ne văicărim la nesfârşit că avem corupţi şi că acesta este motivul principal pentru că suntem rău famaţi. Timp în care fugim cât putem de la lucru, scuipăm pe stradă, ne spălăm pe corp şi pe dinţi doar când nu ne mai putem suporta.
Cred în acest popor şi sper să ne păstrăm demnitatea care pe noi, ardelenii, cel puţin, ne caracterizează. Să intrăm în Europa fără complexe şi să demonstrăm că ne pasă în primul rând de noi înşine.

de Cora MUNTEAN