Home / Sanatate / Fumatul, între plăcere şi boală

Fumatul, între plăcere şi boală

3031_fumatul.gif
Centrul de consiliere pentru renunţarea la fumat a lansat de la începutul anului o campanie naţională pentru a convinge românii să renunţe la fumat. Medicul Magdalena Ciobanu, coordonatorul centrului, îi consiliază, în fiecare săptămână, pe cei care încearcă să renunţe la fumat.

Oricărui fumător îi place să se gândească la fumat ca la un viciu, o acţiune care îi conferă o aură de siguranţă de sine şi de persoană care gustă din plăcerile vieţii. Fumatul este de obicei văzut ca o slăbiciune inofensivă, tratată cu îngăduinţă. Câţi dintre cei care fumează ştiu însă că fumatul este de fapt o boală?
DEX-ul explică:
VÍCIU, vicii, s.n. 1. defect, cusur, neajuns (de construcţie, de funcţionare etc.). Viciu de conformaţie = dispoziţie anormală a unor părţi sau organe ale corpului; diformitate fizică. Fig. Pornire nestăpânită şi statornică spre rău, apucătură rea, patimă; desfrâu, dezmăţ, destrăbălare. 2. Neîndeplinire a unor condiţii legale de formă sau de conţinut în întocmirea actelor, clauzelor etc. juridice, care duce la anularea valorii acestora. Var.: (înv.) víţiu s.n.ţ – Din fr. vice, lat. vitium.

Dacă înlăturăm definiţiile care nu privesc subiectul în discuţie, anume acelea legate de viciu de conformaţie sau de procedură, rămâne să vedem dacă fumatul poate fi considerat defect, cusur, neajuns sau o pornire nestăpânită şi statornică spre rău. Fumătorii nu se aleg neapărat din rândul persoanelor răutăcioase şi cu moravuri uşoare. Iar ca să spunem că e un defect, ar însemna să încadrăm fumatul în categoria greşită. Nevoia de a fuma este o stare, nu o calitate sau un defect. De aceea, pentru a găsi adevărul despre fumat trebuie să căutăm ceva mai departe.
Boala
Ceea ce nu ştie de obicei fumătorul, este faptul că nevoia de a aprinde o ţigară este, de fapt, manifestarea unei boli: dependenţa de nicotină. În conformitate cu clasificarea internaţională a bolilor a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, nicotina întruneşte criteriile unei substanţe ce determină dependenţă, adică este un drog, iar dependenţa nicotinică ce apare ca urmare a consumului de tutun este o tulburare mentală şi comportamentală .
Criteriile care definesc boala numită "dependenţa de substanţe" sunt stabilite în cea de a patra ediţie a "Manualului de diagnostic şi statistici" (DSM-IV) elaborat de Asociaţia Psihiatrilor Americani.
Conform DSM-IV, dependenţa este un model maladaptiv de uz de substanţe care duce la suferinţă, manifestată prin cel puţin trei dintre simptomele următoare, şi care pot apărea în orice moment în decursul a douăsprezece luni:
1. toleranţa, definită ca:
a. nevoia tot mai mare de creştere a cantităţii de substanţă pentru a atinge efectul dorit, sau
b. scăderea efectului produs de aceeaşi cantitate de substanţă, de-a lungul timpului
2. sevrajul, manifestat prin oricare din următoarele:
a. sindromul caracteristic de sevraj în absenţa substanţei
b. aceeaşi substanţă sau una asemănătoare este folosită pentru a uşura sau evita simptomele de sevraj.
3. substanţa este folosită în cantităţi mai mari sau pe o perioadă mai lungă de timp decât se intenţiona iniţial
4. există o dorinţă persistentă sau eforturi nereuşite de a înceta sau diminua folosirea substanţei respective
5. o mare parte din timp este petrecută în activităţi necesare pentru obţinerea substanţei (ex. deplasarea pe distanţe mari, ori în toiul nopţii), folosirea substanţei sau recuperarea în urma efectelor sale.
6. timpul alocat activităţilor sociale, ocupaţionale sau recreaţionale se reduce semnificativ în urma folosirii substanţei.
7. consumul substanţei continuă în ciuda conştientizării unor probleme fizice sau psihologice cauzate sau exacerbate de substanţă
Pentru a uşura determinarea gradului de dependenţă nicotinică a fumătorilor, Prof. Karl Fagerström din Suedia a propus de mai bine de 15 de ani testul care îi poartă numele şi care astăzi este acceptat la nivel internaţional ca instrument de evaluare obiectivă a dependenţei nicotinice.
Debutul unui fumător
Nicotina, livrată prin fumul de tutun, ajunge în 6-7 secunde la creier, unde determină secreţia de dopamină, serotonină, noradrenalină, substanţe ce activează "circuitul recompensei". Acesta este o reţea de neuroni responsabilă de producerea stării de satisfacţie fizică şi psihică, "plăcerea", indiferent de stimul – alimentaţie, sex, alte droguri. În timp, asocierea ţigării cu anumite momente şi stări determină fumătorul să reacţioneze precum în experimentul lui Pavlov: apare stimulul, apare anticiparea recompensei şi imediat acţiunea pentru obţinerea acesteia – aprinderea ţigării. De aici şi necesitatea compulsivă de a intra în posesia tutunului – obiectul care te face să te simţi mai bine, recompensat. Dar tot aici îşi are explicaţia şi instalarea sindromului de sevraj atunci când fumătorul nu are la îndemână ţigări, trabuc sau orice altă modalitate de a-şi administra imediat drogul: un semnal care nu este urmat de recompensă declanşează frustrare. Acest semnal poate fi însă atât extern (ocaziile care "nu merg" fără o ţigară), cât şi intern (scăderea concentraţiei sanguine a nicotinei sub nivelul care menţine activ circuitul recompensei).
Prin urmare, în timp, se instalează dependenţa de nicotină – adică boala codificată în clasificarea internaţională a bolilor (ICD 10) cu codul F17 . Timpul în care se instalează această boală depinde de cantitatea de ţigări fumată, de vârsta de debut, de sex (la femei se instalează mai greu, dar şi renunţarea este mai dificilă), dar şi de anumiţi factori genetici – persoanele care un defect la nivelul genei ce codifică citocromul P450, o proteină ce participă la degradarea nicotinei, fumează mai puţin şi renunţă mai uşor.
Cât fumăm
Este important să nu ne amăgim cu ideea că suntem "doar" fumători ocazionali. Pe lângă faptul că riscăm ca, în timp, să devenim dependenţi de nicotină, nu trebuie să fii un fumător împătimit pentru a fi expus riscurilor de îmbolnăvire. Studii recente au demonstrat faptul că la ambele sexe, consumarea a 1 – 4 ţigări pe zi este asociată cu un risc semnificativ mai mare de deces în urma bolilor de inimă, iar femeile sunt în mod special predispuse spre cancerul la plămâni.
Fumatul se dovedeşte a fi mai mult decât un simplu obicei rău. Dependenţa de tutun este o boală cronică şi, ca orice boală, beneficiază de tratament medicamentos şi îngrijire din partea medicului.

Pagină realizată de
Corina ALBOTA

Testul Fagerström

1. Când fumaţi prima ţigară după trezire?
În primele 5 minute = 3
6-30 minute = 2;
31-60 minute = 1;
Peste 60 minute = 0;

2. Este dificil să nu fumaţi în locuri interzise?
Da = 1;
Nu = 0;

3. La ce ţigară renunţaţi mai greu?
Prima = 1;
La celelalte = 0;

4. Câte ţigarete fumaţi pe zi?
Sub 10 = 0;
10-20 = 1;
21-30 = 2;
Peste 30 = 3;
5. Fumaţi mai mult dimineaţa decât după-amiaza?
Da = 1;
Nu = 0;

6. Fumaţi când sunteţi bolnav şi trebuie să rămâneţi la pat o zi întreagă?
Da = 1;
Nu = 0;

Încercuiţi răspunsul corect şi adunaţi punctele. În funcţie de punctajul obţinut la acest test, dependenţa de nicotină poate fi:
– între 0 şi 3 puncte
= dependenţă mică
– între 4 şi 6 puncte
= dependenţă medie
– între 7 şi 10 puncte =dependenţă severă

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regulile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

De asemenea, verificati

Nelu Tătaru, anunț despre starea de urgență

Ministrul Sănătăţii, Nelu Tătaru, afirmă, într-un interviu acordat joi Agerpres, că România nu a depăşit …