Sărbătoarea Ţichinului la Cloaşterf

În ciuda a ceea ce credem şi spunem în legătură cu moartea tradiţiilor în lumea satului românesc, mai sunt zone în care obiceiurile sunt duse cu multă dragoste mai departe, de toată suflarea locului.
O astfel de aşezare este Cloaşterf, un sat despre care multă lume nici nu ştie că ar exista în multitudinea satelor judeţului Mureş.

Aparţinând de comuna Saschiz, la origini, Cloaşterf a fost un sat eminamente săsesc. Dar, prin 1850, primii români şi-au construit şi ei casele aici. Interculturalitatea s-a manifestat aproape instantaneu, românii adoptând practicile de întrajutorare ale saşilor. În timp, saşii au dispărut, dar românii care au rămas în sat au decis că aşezarea lor merită mai mult decât o nedreaptă uitare. Astfel că an de an, la 24 ianuarie, sărbătoarea satului, numită Sărbătoarea Ţichinului" sau a "Zicherului", este înfăptuită cu mare fast.
Astfel s-a întâmplat şi în acest an. Ce e drept cu patru zile mai devreme. "Vecinătatea ortodoxă a decis că astfel e cel mai bine. Cum 24 ianuarie este zi de lucru s-a hotărât să fie sărbătorită sâmbăta, când toată suflarea satului este acasă", ne-a spus Eugen Medrea, un localnic, venit nu de foarte multă vreme în sat, dar pentru care această zi este una specială.

Pregătirile
Cei 50 de membri ai vecinătăţii ortodoxe din Cloaşterf a început pregătirile cu zile bune înainte. Totul a fost pus la punct. Costumele populare vechi, unele chiar de sute de ani, au fost scoase din dulapuri şi din lăzile de zestre, hamurile şi şeile cailor au fost lustruite şi înfrumuseţate cu ciucuri de lână roşie, bucătăresele au trudit de zor, s-au tocmit muzicanţi de calitate, aduşi tocmai de la Alba Iulia. Apoi a venit vremea ca noul foater sau "Vater", conducătorul vecinătăţii pentru noul an, să fie ales. Pentru că vecinătatea aşa funcţionează. Şef nou în fiecare an. Investit în funcţie a fost Albert Dan, care la cei 80 de ani ai săi, crede că acesta este ultimul său mandat. "Odată cu numirea mea, am primit Ţichinul de care voi avea grijă ca de ochii din cap. De azi înainte oricare om din vecinătate care va avea nevoie de ajutorul nostru va veni la mine, va lua Ţichinul de care va ataşa un bileţel prin care anunţă vecinătatea că în ziua cutare, la ora cutare, are nevoie de ajutor în gospodărie. Pentru înmormântare, pentru nuntă, botez, ridicarea unei construcţii. Apoi Ţichinul va circula din casă în casă. Nimeni nu are voie să ţină Ţichinul mai mult de 10 minute. Toţi ştiu şi toţi ajută. Cine se sustrage de la ajutor, plăteşte amendă", ne-a spus noul foater al vecinătăţii. Când pregătirile pentru sărbătoare erau pe terminate, în seara dinaintea sărbătorii, a venit o veste care i-a întristat pe toţi. Un membru al vecinătăţii, un om de doar 49 de ani, a murit. Hotărârea de a nu amâna sărbătorirea a fost luată de toată vecinătatea. "El nu ar fi vrut să nu sărbătorim. Avem sufletul cernit, dar tradiţia merge mai departe", ne-a spus noul foater.

Şi a venit acea zi
Alaiul format din tineri călare, îmbrăcaţi în costume populare, purtând în mâini steagul ţării şi pe cel al UE, trăsura în care a luat loc foaterul Albert Dan şi primarul comunei Saschiz, Ovidiu Şoaită, membrii vecinătăţii şi invitaţii lor, însoţiţi de muzicanţi, au străbătut uliţele satului în drumul lor către biserică. După o scurtă slujbă de pomenire a celor duşi şi de rugă pentru toţi deopotrivă, preotul Oliviu Dan, care în Cloaşterf are o filie, ne-a spus istoria acestui sat. "Bisericuţa aceasta are o istorie controversată. Iobagii români care lucrau aceste pământuri, neputând să îşi practice religia ortodoxă, aveau o bisericuţă din nuiele pe care o mutau dintr-un loc în altul. Apoi, boierul locului, Haller, şi-a dat seama că poate să ţină lumea legată de sat doar dacă aceştia au permisiunea de a avea propriul loc de rugăciune. Şi astfel cu acordul lui, pe pământul lui, a apărut această bisericuţă ortodoxă. Mulţi oameni ai timpului l-au condamnat pentru că, practic, el a recunoscut dreptul oamenilor la credinţă. Alta decât a lui. Dar, în acel moment, pe el nu îl interesa decât relaţia lui cu oamenii. Şi oamenii l-au respectat pentru asta. Aşa s-au împământenit în acest sat românii pe la 1850. Şi de atunci îşi duc tradiţia mai departe".
Cum după hrana spirituală trebuia să se treacă şi la cea laică, alaiul românilor din Cloşterf a ajuns la Căminul Cultural, unde, mâncarea tradiţională românească, muzica bună, prietenia care îi leagă au făcut ca sărbătoarea Ţichinului să fie o reuşită şi în acest an. O promisiune că tradiţia merge mai departe. "La sărbătoarea de acum a participat doar jumate din vecinătate, adică vreo 12 familii. Celelalte 13 familii care sunt în doliu, ne-au petrecut doar cu privirea pe uliţa satului. Suntem foarte aproape unii de alţii. Astăzi sărbătorim cu durere în suflete, mâine vom fi alături de cei în doliu. Vecinătatea ortodoxă din Cloaşterf, deşi este tot mai firavă numeric de la un an la altul, cu încredere în Dumnezeu, dar şi în oameni, nu va dispărea. Nici cei bătrâni, dar nici cei tineri care vin din urmă nu vor permite asta", ne-a spus Călin Albert, foater junior al Vecinătăţii ortodoxe române din Cloaşterf.
În satul dintre dealuri, neştiuţi şi neauziţi, o mână de români fac ceea ce strămoşii lor i-au învăţat. Să trăiască frumos, româneşte. Şi să nu lase focul sufletului românesc să se stingă.

Eugenia KISS