Eminescu, bolnav psihic in ultimii sase ani de viata?

 
Dorin Cremene este director al Clubul Copiilor din Reghin, chiar daca este profesor de matematica si de peste 20 de ani preda  informatica mai are o pasiune pentru literatura avand o biblioteca personala care numara peste 4.000 de carti din toate domeniile. Cremene detine aproape 20 de carti legate despre opera si viata marelui poet declarandu-se unul dintre cei mai mari admiratori ai geniului eminescian pe care-l studiaza de la varsta de 16 ani. Cu ocazia impliniri a 159 de ani de la nasterea poetului nepereche l-am provocat pe Dorin Cremene la un dialog.

Reporter: Cum l-ati descoperit pe Eminescu?
Dorin Cremene: Pe Mihai Eminescu l-am descoperit la 16 ani cand m-am indragostit prima oara, pana atunci l-am studiat in scoala dar una e a studia si alta este a iubi un poet, a-l intelege si a te regasi in opera lui. El fiind poetul care si-a exprimat suferinta si felul cum dragostea l-a schimbat m-a facut sa inteleg ca altcineva a suferit mai mult decat mine.
Rep.: Ati citi mult despre Mihai Eminescu. L-ati inteles ca jurnalist?
D.C.: Putini stiu ca Eminescu si-a exprimat la un moment dat si optiunile politice dar trebuie sa il intelegem pe Eminescu ca om, eu nu l-am vazut asa ca un geniu pus pe un piedestal la care sa ne inchinam toti, ci mai degraba ca pe un om si cred ca fiecare din noi are o parte eminesciana. Daca reuseste sa isi purifice sentimentele si sa aiba niste trairi profunde. Eminescu a studiat doar ceea ce i-a placut si a  aprofundat toate curiozitatile pe care apoi a reusit sa le transpuna artistic in opera lui.  
Rep: Cum a murit Eminescu din punctul dumneavoastra de vedere?
D.C.: Faptul ca Eminescu a avut atatia prieteni care au tinut la el, dovedeste ca a avut si un caracter deosebit. In ultimi sase ani din viata Eminescu a fost bolnav psihic si nu a mai scris nici o poezie  doar din memorie a mai combinat versuri care de fapt nu reprezinta poezii de valoare. Cand s-a imbolnavit poetul locuia la Slavici  care descrie cum a debutat boala lui Eminescu pe care nu-l putem banui ca ar fi dorit sa spuna neadevaruri. Poetul era constient de boala sa pentru ca nu era primul caz in familia lui. In 1874 fratele lui Eminescu, Serban da semne de alinatie mentala dupa un diagnostic pus de un medic, care i-a produs decesul in acelasi an. Un alt frate a lui Eminescu care era militar se sinucide in 1884 prin impuscare, cand Eminescu avea 34 de ani si care se stinge la randul sau cinci ani mai tarziu din cauza problemelor psihice . Despre mama poetului nu se stiu prea multe date dar se pot face presupuneri, pentru ca Eminescu nu a spus niciodata in versurile sale si in discutiile cu prietenii cum a murit mama lui, ceea ce naste semne de intrebare cu privire la destinul familiei Eminescu.