Dobânda islamică între mit şi realitate

Ali Al Jabal este de profesie avocat, specializat în drept comercial şi bancar în Regatul Bahrain. A venit pentru prima oară la Targu-Mureş în cursul anului trecut cu ocazia Conferinţei ICELM 3 şi a rămas îndrăgostit de oraşul trandafirilor. Aflat într-o scurtă vacanţă în România, am discutat cu el pentru a vedea ce presupune un paradis fiscal şi un sistem bancar în care nu se percepe dobândă.

Reporter: Care este principala diferenţă între sistemul bancar islamic şi cel convenţional?
Ali Al Jabal: Principala diferenţă este aceea că în sistemul bancar convenţional se percepe dobândă iar în cel islamic nu.
Rep.: Nu se percepe nici un fel de dobândă?
A.A.J.: Există dobândă dar nu se numeşte aşa. De exemplu, dacă doreşti să cumperi o casă în rate. Banca o cumpără de la proprietar şi o ţi-o închiriază apoi cu condiţia ca, în momentul în care ai plătit întreaga sumă să-ţi transfere dreptul de proprietate asupra casei. Pentru a putea face tranzacţia legal, se specifică rata lunară pe care trebuie să o plăteşti, care, de fapt se numeşte chirie, iar la sfârşitul perioadei, banca are dreptul de a reactualiza preţul casei la preţul pieţei. Pentru a nu exista abuzuri această reactualizare nu poate depăşi 3 % din suma stabilită iniţial. Banca îţi vinde apoi casa cu preţul actualizat. De obicei nu se întâmplă pentru că băncile efectuează studii de piaţă şi menţin chiria la un nivel ridicat astfel încât să acopere dobânda, pe care nu o numim, însă, niciodată dobândă.
Rep.: De ce este interzisă dobânda?
A.A.J.: Religia islamică interzice dobânda. Se consideră că nu trebuie să te foloseşti de nevoile oamenilor pentru câştig financiar. Dacă cineva are nevoie de bani trebuie să-i dai bani fără să urmăreşti obţinerea unui profit din asta. Instituţiile bancare au trebuit să găsească dieferite portiţe pentru a funcţiona, e o piaţă enormă. E vorba până la urmă de mentalitatea oamenilor. Fiecare tip de tranzacţie din sistemul bancar islamic are o caracteristică specifică şi atunci putem spune că nu există dobândă când, de fapt există.
Rep.: Îmi puteţi da un exemplu?
A.A.J.: Da, să spunem că sunteţi un om de afaceri care doreşte să importe în Bahrain din România anumite bunuri şi veniţi şi solicitaţi un credit pentru a putea deschide afacerea în Bahrain. Nu veţi primi un credit ca să aduceţi marfa şi să o vindeţi pentru că asta ar presupune să vi se aplice o dobândă. Ceea ce se întâmplă banca devine partener cu dumneavoastră în tranzacţie, vă împrumută şi apoi împarte profitul pe care îl obţineţi. Se numeşte mubaraha.
Rep.: Există cărţi de credit dacă nu se poate percepe dobândă?
A.A.J.: Da, cărţile de credit la noi se numesc Isharaha. Practic se consideră că ţi se închiriază suma respectivă de bani şi tu trebuie să plăteşti o chirie pentru banii respectivi. Pentru fiecare tip de tranzacţie, băncile islamice vin cu un produs special conceput pe tranzacţie.
Rep.: Bahrain este un paradis fiscal?
A.A.J.: Da, noi nu plătim impozit, nu plătim impozit nici pe venit, nici pe proprietăţi. Plătim anumite taxe, să le spunem, de exemplu taxa pentru întabulare care se plăteşte o singură data în momentul în care cumperi o casă. Se plătesc nişte taxe municipale pentru servicii dar care sunt foarte mici. Singura taxă care se plăteşte Guvernului este taxa de turism care este de 5% din venit. Din aceste motive mulţi investitori consideră Bahrain un paradis fiscal. Există acum o discuţie ca ţările care fac parte din Consiliul de Cooperare a Ţărilor din Golf să instituie o taxă pe venit. Unul din investitori a spus într-un articol publicat de curând că singurul motiv pentru care a părăsit Anglia şi a venit în Bahrain a fost faptul că acesta este un paradis fiscal. Dacă i se impune o taxă îşi va muta afacerea înapoi în Anglia. Cred că va fi dificil. Dacă se impune o taxă pe venit va exista o adevărată revoluţie.