Ioan Nicoară: „Locuinţele ANL nu sunt locuinţe sociale!”

22 de locuitori din Iernut care şi-au depus dosarele pentru obţinerea unei locuinţe ANL au depus contestaţii privind modul de acordare a acestora. Ioan Nicoară, primarul oraşului Iernut, a explicat că cele 49 de garsoniere şi locuinţe ANL au fost acordate cu respectarea legislaţiei în vigoare, respectiv a criteriilor prevăzute în Legea 152/1998, susţinând că modul de punctare a dosarelor a fost cât se poate de transparent. De asemenea, Ioan Nicoară a readus în atenţia opiniei publice situaţia castelului din Iernut, a cărui procedură de restituire a fost suspendată de către Secretariatul tehnic din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor. Ca urmare, spune edilul şef al Iernutului, deşi există perspective privind apariţia unor investitori care să asigure conservarea obiectivului înscris în patrimoniul naţional, aceştia nu se pot implica în salvarea castelului deoarece aşteaptă clarificarea situaţiei.

„Criteriile care stau la baza repartizării locuinţelor de acest tip sunt prevăzute clar în Legea 152/1998. E vorba despre criterii de bază care nu pot fi schimbate şi câteva criterii care pot fi modificate cu acordul consiliului local şi al ministerului de resort”

Reporter: Repartizarea locuinţelor ANL din Iernut a „încins” puţin spiritele, apărând contestatari ai modalităţii de acordare a acestora…
Ioan Nicoară: Din momentul începerii construcţiei ANL, în 2007, toată lumea spera la o locuinţă. De la bun început trebuie făcută diferenţa între locuinţă socială şi locuinţă pentru tineri, pentru că prevederile Legii 152/1998 sunt clare şi toate locuinţele repartizate sunt locuinţe pentru tineri. Spre sfârşitul realizării construcţiei am început demersurile pentru înfiinţarea unei comisii pentru analizarea dosarelor depuse. În luna octombrie 2010 au fost depuse circa 350 – 400 de dosare care au trebuit triate, iar în comisie au fost analizate circa 150 de dosare.

Rep.: Ce criterii aţi luat în calcul la acordarea locuinţelor ANL?
I.N.: Criteriile care stau la baza repartizării locuinţelor de acest tip sunt prevăzute clar în Legea 152/1998. E vorba despre criterii de bază care nu pot fi schimbate şi câteva criterii care pot fi modificate cu acordul consiliului local şi al ministerului de resort. De la bun început am făcut demersurile ca unele dintre prevederile care se pot modifica să fie modificate. De exemplu, legea prevede ca cel care vrea să aibă acces la o locuinţă fie trebuie să aibă domiciliu stabil în oraş de cel puţin un an, fie să aibă loc de muncă în localitatea respectivă. Or, din cauza lipsei acute a locurilor de muncă am încercat să extindem aria posibilităţilor celor care au făscut solicitări, ca aceştia să fie compatibili şi dacă lucrează pe raza judeţului, astfel încât să îndeplineacă celelalte criterii, cum ar fi deţinerea unui domiciliu stabil în oraş de cel puţin un an. În afară de acesta sunt criteriile de bază, cum ar fi vârsta până la 35 de ani, plus să nu mai fi deţinut o locuinţă de tip ANL sau de serviciu de la stat.

Rep.: Cum s-a realizat punctajul?
I.N.: S-a realizat în urma analizei care presupune, pe lângă criteriile de bază, o serie de alte criterii care să ducă la acordarea de puncte la fiecare dosar. De asemenea, s-au realizat şi anchete sociale. De aici derivă probabil şi multitudinea de contestaţii şi de opinii negative care au apărut. Punctajul s-a realizat respectând grila prevăzută de lege.

„Chiar dacă din punct de vedere moral suntem de acord cu unele din contestaţiile făcute, nu putem să nu aplicăm prevederile legale. Cel mai bine era modificarea legii deoarece bănuiesc că aceste cazuri de la Iernut nu sunt singulare pe plan naţional”

Rep.: Ce vizează contestaţiile depuse?
I.N.: Unii contestatari au considerat că sunt cazuri în care unii tineri ar avea la prima vedere condiţii bune de locuit şi prin urmare nu ar fi îndreptăţiţi să solicite locuinţe ANL. Să ştiţi că legea nu face diferenţa între o familie cu trei copii şi un tânăr care are studii superioare şi se încadrează în condiţiile de bază. Astfel, au apărut divergenţe, dar familia respectivă nu a realizat un punctaj suficient ca să acceadă în lista beneficiarilor. Chiar dacă din punct de vedere moral suntem de acord cu unele din contestaţiile făcute, nu putem să nu aplicăm prevederile legale. Cel mai bine era modificarea legii deoarece bănuiesc că aceste cazuri de la Iernut nu sunt singulare pe plan naţional. Poate s-ar impune admiterea unor circumstanţe atenuante sau avantaje celor care au o situaţie socială deosebit de grea, dar legea actuală nu face această diferenţă. Îmi pare rău de cei care nu au putut face dovada domiciliului, sunt o serie de contestaţii pe tema asta. Toate contestaţiile vor fi soluţionate în litera şi spiritul legii, astfel încât să nu avem probleme ulterioare. Nu dorim să se ajungă în instanţă cu contestaţiile, deoarece ar putea duce la suspendarea acordării locuinţelor.

Rep.: Despre câte locuinţe ANL e vorba?
I.N.: Este vorba despre 49 de garsoniere şi apartamente, dar sunt şi vor fi o serie de chiriaşi de la vechile blocuri ANL care au renunţat la contractul de închiriere din mai multe motive şi atunci vom suplimenta numărul de locuinţe ANL până la 52-53.

„Foarte mulţi investitori şi-au manifestat intenţia să investească în acest castel (de la Iernut – n.a.), dar când aud de situaţia juridică pleacă deoarece nimeni nu investeşte dacă situaţia proprietăţii nu e clarificată”

Rep.: Cu voia dumneavoastră, vă propun o altă temă: retrocedarea castelului din Iernut. Care e situaţia din prezent?
I.N.: Un monument istoric de genul acesta, din secolul al XVI-lea, nu-şi merită soarta pe care o are, iar noi (Primăria Iernut – n.a.) suntem acuzaţi că nu facem nimic pentru salvarea sa. Obiectivul respectiv se află în procedură de retrocedare datorită unei solicitări făcute în 2003 de Arhiepiscopia Romano Catolică din Alba Iulia. Procesul de retrocedare este suspendat, iar castelul nu are stăpân…

Rep.: Cui aparţinea castelul înainte de începerea procesului de retrocedare?
I.N.: Defapt stăpânul e statul român, iar administratorul castelului este Staţiunea de cercetări legumicole din Iernut, care nu are posibilitatea de a renova castelul fiind în imposibilitatea de a asigura condiţiile pentru menţinerea în starea actuală. Nu pot plăti paznici pentru că nu au bani, deci vă daţi seama că n-au cum să asigure conservarea sa. O anumită perioadă de timp, din 2003 până acum câteva săptămâni, castelul era păzit de nişte oameni de la Arhiepiscopie tocmai în ideea de a nu fi vandalizat. De vreo trei săptămâni însă oamenii au fost retraşi iar obiectivul e la voia întâmplării atrăgând diverşi indivizi care caută ba un fier vechi ba nişte lemne.

Rep.: Aţi întreprins ceva pentru ajungerea la normalitate?
I.N.: Am cerut opinia celor de la Bucureşti, de la Secretariatul tehnic din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, care mi-au răspuns că procedura de retrocedare e suspendată. Am atenţionat organele de poliţie să intensifice în zona respectivă supravegherea, şi am făcut demersuri la Prefectură şi la Consiliul Judeţean Mureş. Am expus situaţia şi am încercat să solicităm să se facă ceva, ori să se grăbească procesul de retrocedare a castelului sau acesta să fie dat în administrarea cuiva.

Rep.: Ce soluţie vedeţi pentru salvarea castelului?
I.N.: Foarte mulţi investitori şi-au manifestat intenţia să investească în acest castel, dar când aud de situaţia juridică pleacă deoarece nimeni nu investeşte dacă situaţia proprietăţii nu e clarificată. Din păcate, noi nu putem interveni pentru că nu e proprietatea noastră, de aceea am încercat sensibilizarea organismelor superioare de la Bucureşti. O soluţie ar fi ca această comisie să grăbească procedura sau ca Ministerul Culturii să schimbe proprietarul. Dacă proprietatea ar ajunge în administrare locală, s-ar putea atrage fie o finanţare europeană, fie investitori. Am avut recent un caz, o fundaţie olandeză intenţiona să deschidă un centru de îngrijire pentru vârstnici, dar când au auzit situaţia juridică a castelului oamenii au plecat în alt loc…