Alexandra Puia, viitoarea Christina Aguilera de Mureş

Îndrăgostită iremediabil de muzică încă din clasa I-a, Alexandra Puia evoluează cu mult talent şi dăruire de fiecare dată când se află pe scenă, locul unde se simte de fiecare dată energizată de melodiile pe care le interpretează. Fie că e vorba de pop, blues sau etno, tânăra cântăreaţă îşi respectă blazonul, cu gândul că într-o zi numele ei va fi rostit cu admiraţie de foarte mulţi fani.

Reporter: Pentru început, te rog să te prezinţi pe scurt cititorilor noştri.

Alexandra Puia: Am 22 de ani, sunt în anul I de masterat profesional european de administraţie publică la Universitatea “Petru Maior” din Târrgu-Mureş, unde am absolvit şi Facultatea de Ştiinţe Economice, Juridice şi Administrative. De asemenea, sunt elevă în primul an la Şcoala Populară de Arte din Târgu-Mureş, la clasa profesoarei Caterina Balla.

Rep.: Când ai început să cânţi şi când ai debutat oficial pe o scenă?

A.P.: Am început să cânt din clasa I, făceam parte dintr-un cor organizat de doamna învăţătoare, dar oficial pe o scenă am urcat abia în clasa a IX-a. Atunci am aflat cât de mult îmi place să fiu pe scenă.

Rep.: Ce stil de muzică abordezi?

A.P.: Stilurile pe care le abordez sunt pop, blues, din când în când şi etno.

Rep.: Ce simţi când eşti pe scenă?

A.P.: Când sunt pe scenă, se întâmpla lucruri fantastice. Mie mi se întâmplă lucruri fantastice. Am impresia că pot face orice, mă simt cât de liberă poate să fie o persoană. Mă simt fericită, tristă, plină de energie, depinde de ce îmi transmit piesele pe care le cânt. Şi întotdeauna îmi face plăcere să vad cum publicul simte ce simt şi eu. De obicei bucurie…

Rep.: Pe ce scene ai evoluat până acum?

A.P.: Am urcat pe scena Palatului Culturii unde m-am simţit superb şi m-aş întoarce oricând. Am mai cântat şi la Casa de Cultură a Studenţilor, la Balul Bobocilor, la spectacole de Crăciun şi la spectacole caritabile. Şi să nu uit de concursul “Sing for the moment”, un concurs caritabil organizat de Asociaţia Împreuna pentru Copiii cu Cancer.

Rep.: Exersezi mult?

A.P.: Toată ziua! Am ajuns să cânt, să fredonez fără să-mi dau seama. Mă trezesc pe stradă fredonând… Cred că se pune la categoria “exersare”…

Rep.: Colaborezi cu vreun compozitor?

A.P.: Nu îmi compune nimeni. Deocamdată cânt doar coveruri.

Rep.: Ce rol joacă muzica în viaţa ta?

A.P.: Este foarte importantă pentru mine, m-a ajutat mult să îmi dezvolt personalitatea şi nu mi-aş vedea viaţa fără ea. Ar fi prea… goală, prea simplă.

Rep.: Care crezi că e cheia reuşitei în carieră?

A.P.: Multă muncă, ambiţie şi suflet! Dacă nu îţi place ce faci, nu o să ajungi la rezultatul pe care îl vrei, sau ajungi dar nu eşti pe deplin mulţumit. Aici intervine şi sufletul…

Rep.: Ce planuri de viitor ai în ceea ce priveşte muzica?

A.P.: În nici un caz nu mă opresc, nu mă las de muzică. Vreau să am cât mai multe spectacole şi în viitor sper şi la mari concerte.

Rep.: Ai vreo voce preferată, la nivelul căreia vrei să ajungi?

A.P.: Am mai multe voci preferate: Christina Aguilera, Andra, Delia, şi mi-aş dori ca într-o bună zi lumea să-mi rosteasca numele la fel cum le rostesc eu numele: cu admiraţie!

Rep.: Cum îţi place să sărbătoreşti ziua de 8 Martie?

A.P.: De obicei sărbătoream 8 Martie acasă, împreună cu familia mea, cinsteam mamele din lumea întreagă, dar în special cea mai specială femeie pe care o cunosc, mama mea.