Din surprizele arhivelor mureşene. Acțiuni ale Frontul Renașterii Naționale în zona Târnava Mică

Trei generații de istorici. Fiu al istoricului Constantin Giurescu și tată al istoricului Dinu C. Giurescu, Constantin C. Giurescu a fost la rândul său un eminent istoric și profesor la Universitatea din București. Atras de politică, profesorul Constantin C. Giurescu (1901-1977) a fost, pe rând, deputat liberal (1932-1933), rezident regal (1939) și ulterior ministru în FRN (Frontul Renașterii Naționale), între anii 1939-1940. Acțiunile sale ca ministru în FRN sunt bine oglindite și în arhivele mureșene. Însă aceasta activitate dinamică l-a adus pe profesorul Giurescu în atenția serviciilor speciale pe cale de comunizare.

O succintă schiță de portret

Autor al unor remarcabile lucrări de istorie modernă, profesorul Constantin C. Giurescu (1901-1977), membru al Academiei Române, s-a impus posterității prin lucrări de mare cuprindere intelectuală dintre care se impun atenției în mod deosebit ”Legiuirea lui Caragea, un anteproiect necunoscut” (1923), ”Istoria românilor” , vol. I-II, ”Principatele Române la începutul sec. al XIX-lea” (1957), ”Istoria Bucureștilor din cele mai vechi timpuri și până în zilele noastre” (1966), ”Contribuții la studiul originilor și dezvoltarea burgheziei române până la 1848” (1972).

Modele

Inspirat în parte de dictatura lui Mussolini și Hitler, Carol al II-lea a instaurat la 10 februarie 1938 o dictatură personală originală. El a preluat puterea în România cu complicitatea tacită a partidelor politice tradiționale manevrate discret din umbră de el și de camarila sa, partide care se dovediseră incapabile să mai gestioneze în mod corespunzător guvernarea țării. Conceput ca un partid-stat la nivelul întregii țări și structurat pe o componentă militară, FRN a fost un hibrid nereușit care a încercat să suplinească nevoia de siguranță social-economică și națională într-un moment politic dificil. Teoretic, Carol deținea puterea supremă și adoptase chiar numeroase însemne fasciste pentru FRN: uniforme speciale, ceremonii, lozinci, până și salutul. Puțini le luau însă în serios. Ideile promovate cu asiduitate de către FRN i-au sedus și pe unii oameni politici mureșeni. Un exemplu în acest sens poate fi chiar istoricul mureșean de orientare liberală Vasile Netea. Alții însă s-au înregimentat din oportunism. Cățiva ani mai târziu, în timpul regimului comunist, mulți dintre cei care intraseră cândva în FRN aveau să plătească scump această ”rătăcire” , în timp ce fostul Rege Carol al II-lea își trăia liniștit ultimii ani la Estoril, în Portugalia, alături de metresa sa, Elena Lupescu. Partidul politic care trebuia să gireze guvernarea, FRN, a fost încropit în grabă din toți cei dispuși la compromisuri mai mari sau mai mici, carieriști sau pur și simplu, oameni politici proveniți din diferite partide. FRN se dorea a fi și o replică la Mișcarea Legionară, pe care el, Carol al II-lea, încercase să și-o subordoneze, dar pentru că nu reușise o scosese în afara legii. Documentele existente în arhivele mureșene sunt deosebit de interesante pentru că ele ne relevă nu numai modul de organizare al FRN în teritoriu, propaganda desfășurată de acesta pentru atragerea de noi membri, dar ele reflectă în primul rând o stare de spirit dominantă în societatea mureșeană, parte componentă a societății românești.

O dictatură originală sau tip ”Made în România”

Structurate după model militar, Gărzile Naționale ale FRN au ajuns până acolo încât și-au creat un organ propriu de informații, la fel cum aveau și un serviciu de propagandă, unul de organizare-mobilizare și un serviciu de personal. Structuri care practic dublau sau chiar triplau pe cele existente la momentul respectiv la nivelul Ministerului Apărării Naționale și ale Ministerului de Interne. Pentru componenta militară a FRN, cadrele de conducere proveneau în cea mai mare parte din cadre de rezervă, dar la nivelul conducerii centrale existau cadre active detașate din Ministerul Apărării Naționale și din Ministerul de Interne. Deosebit de interesante sunt fișele individuale întocmite de serviciul personal de la nivelul județelor și destinate a fi studiate și avizate de serviciul de informații pentru persoanele propozabile a îndeplini funcții de conducere în cadrul FRN. Spre exemplu, fișa personală a lui Cipariu T. Matei, căpitan în rezervă (un descendent al marelui corifeu al Școlii Ardelene, Timotei Cipariu – n.a.), devenit la un moment dat comandantul Gărzii Naționale a FRN Târnava Mică, conține amânunte detaliate care practic puteau reconstitui viața profesională și personală a celui menționat anterior. Serviciul propagandei, o altă componentă a FRN, era interesat de menținerea unei stări de spirit corespunzătoare în condițile în care din exteriorul țării parveneau tot mai multe semnale de îngrijorare. ”Vă rugăm, se menționa în adresa nr.1158 din 7 septembrie 1939, trimisă de Comandamentul Gărzilor FRN către structura locală Târnava Mică a FRN, să intensificați la maxim propaganda de liniștire a spiritelor… Sătenii să-și continue muncile agricole, iar culesul porumbului să nu se facă înainte de a fi copt…”

Sursa ”Argus” informează…

”Am onoarea a vă face cunoscut că dl. general (Paul Georgescu, cdt. Gărzii Naționale a FRN – n.a.) a dispus ca întreaga corespondență….- se menționa în adresa cu nr. 19 din 1939, trimisă către toate Gărzile FRN din teritoriu – să se încheie cu formula Sănătate. Rog luați măsuri să transmiteți această dispozițiune și domnilor comandanți de județe.” Adresa era semnată de șeful de stat major al Gărzilor FRN și contrasemnată de luare la cunoștință de colonelul Domșa, comandantul ținutului Mureș. Același comandant a simțit nevoia să intervină, precizând printr-un ordin care nu lăsa loc nici unei interpretări: ”Gărzile Naționale sunt și rămân complet independente de orice amestec nu numai al Prefectului, ci și al oricărei autorități locale”, se menționa în respectivul ordin. Vizita în zona Mureșului din toamna anului 1939 a lui Constantin C. Giurescu e reflectată și ea de câteva adrese aflate la Direcția Mureș a Arhivelor Naționale. ”Cu onoare, se menționa într-una dintre acestea, vă facem cunoscut faptul că dl. ministru al FRN a hotărât o serie de manifestări publice în orașele de reședință ale ținuturilor. Aceste manifestări organizate de FRN și puse sub egida sa, urmăresc:

1) Un prim contact al domnului ministru Constantin C. Giurescu cu autoritățile și masele populare;

2) Tălmăcirea programului FRN, realizările acestui regim și cele de viitor ale Ministerului FRN;

3) Verificarea la fața locului a gradului de penetrațiune a ideologiei FRN;

………………………………………………………………………………”

…. și represaliile

În 1947, la șapte ani după ce fusese ministru FRN, profesorul Giurescu era atent supravegheat de Siguranță și încadrat informativ cu agenți ai serviciului și surse din anturajul său. ”În prezent, specifica sursa Argus, profesorul Giurescu, desș a fost epurat din învățământ, continuă să fie deputat și cercurile politice găsesc acest fapt ca paradoxal. Se vorbește că epurarea se datorește intervenției directe a profesorului Nistor, care intenționează să ducă acțiunea mai departe până la chiar excluderea sa din Parlament. Dl. Ministru Tătărescu va fi pus astfel în situația să renunțe la personalitatea prof. Giurescu și, eventual, să pronunțe excluderea sa din partid…” De aici încolo, pentru marele profesor și istoric, a început calvarul… al său, dar și al familiei sale. Un destin similar cu al altor sute, chiar mii, de personalități din elita intelectuală, militară și politică a țării.

Nicolae BALINT