Să învățăm altfel, jucându-ne ”De-a albinele”!

Dacă credeați că știți totul despre organizarea vieții într-un stup, vă invităm să parcurgeți rândurile de mai jos și să deveniți părtași la dezbaterea pe această temă organizată astăzi în clasa noastră (clasa a II-a C – ”Clasa piticilor”, Școala Gimnazială ”Liviu Rebreanu” Târgu-Mureș). Vă asigurăm că argumentația piticilor noștri vă va îndemna la meditație, poate va zdruncina chiar, pe ici, pe colo, unele convingeri în legătură cu subiectul propus.

Cu siguranță, asemeni nouă, sunteți mari admiratori ai neobositelor albinuțe lucrătoare… și, așa cum e firesc, critici aspri ai trântorilor! Este posibil ca începând de astăzi, antrenându-vă în jocul nostru, să deveniți ceva mai îngăduitori cu trântorii (evident, cu cei din stup!).

Noi am încheiat joaca admirând personajul negativ al lui Călin Gruia! ”Vinovăția” acestei performanțe o poartă o echipă de ”avocați”, bine înarmată cu argumente, care și-a asumat dificila misiune de a lua apărarea unui trântor!

Dar, să facem mai întâi prezentările… adică să vedem care sunt regulile jocului care nouă ne place atât de mult! I-am spus ”Cărările”… și se joacă astfel: se trasează sau se stabilește o linie imaginară în sala de clasă, fiecare elev își găsește, în dependență de opinia proprie, un loc în spațiu, pe o ”cărare” sau alta (de o parte sau alta a iniei stabilite), se confruntă părerile, fiecare argument al unei părți, trebuind să primească un contraargument din partea celor de pe cărarea opusă, fiecare elev are posibilitatea de a-și schimba locul, trecând pe cealaltă cărare, dacă se lasă convins, exerciţiul-joc se încheie cu o discuție generalizatoare.

În mod surprinzător, cărarea ”Pro trântor” era muuuuult mai populată… Prin dorința lor manifestată astfel, aceea de a-și asuma sarcinile cele mai dificile, toți cei poziționați în această parte a clasei, câștigaseră deja admirația mea.

Prima provocare, în această bătălie a argumentelor, a venit din tabăra ”Pro”. În apărarea Personajului, piticii poziționați de partea trântorului au susținut că trântorul nu lenevea pe o floare, ci se odihnea … acest lucru însemnând că poate el era obosit pentru că lucrase ceva…

Din tabăra acuzării a fost lansat contraargumentul: dacă ar fi muncit, nu era trântor, ci albină lucrătoare… trântorului nu-i place munca, doar albinele lucrătoare muncesc. Deci, trântorul nostru lenevea!

Dacă nu ar exista trântori, stupul n-ar avea locuitori! N-ar exista nicio albină lucrătoare, trântorul fiind tatăl tuturor albinelor din stup, deci și al celor lucrătoare!

Contraargument: meritul de a fi ajuns albine lucrătoare nu aparține tatălui, că nu el le-a crescut! De creșterea și educarea puilor s-au ocupat alte albinuțe!

Trântorul nu a avut părinți care să-l educe în această direcție! Părinții lui au fost trântori, deci au crescut un trântor!

Contraargument: albina lucrătoare a încercat să-i dea o lecție, deci a făcut o încercare de a-l educa, dar el a fugit când a auzit de muncă! Ce educație i-a dat albina? I-a dat mătura și i-a spus să măture! Trântorul nu a umblat la școală, nu știa ce înseamnă cuvântul mătură… Nu văzuse în viața lui o mătură! De unde să știe cum să o folosească?

Contraargument: oricine știe de este o mătură! De fapt, albina i-a oferit o ocazie să muncească, dar trântorul nu a vrut! Trântorul, de fapt… nu era trântor! Era un agent sub acoperire: o albină în misiune, deghizată în trântor! Aflase că se strecurase în stup o albină care le voia răul, și, dorind să afle care este aceasta, s-a deghizat, pentru a trece neobservat…

Contraargument: dacă era în misiune, ce căuta în grădină tolănit pe o floare? De ce nu era în stup? S-a așezat puțin pentru că instalase în stup o cameră de filmat și o supraveghea de la distanță!

Noi, cei indeciși, am gustat din plin delicioasa discuție… Și chiar dacă apărătorii trântorului au avut argumente foarte convingătoare, (pe mine, cel puțin, m-au cucerit!), tabăra acuzării nu a abandonat, motiv pentru care merită toate laudele! Am încheiat așadar într-o tabără, aplaudându-i pe adversarii care au ales să susțină în ciuda tuturor argumentelor, că totuși, ”mierea nu pică din cer” și munca înnobilează!

Prof. înv. primar Crina MORARIU